O posibilă soluție pentru conflictul cu Trump
O nouă abordare diplomatică, similară memorandumului de înțelegere mediat de Oman, ar putea reprezenta singura cale de ieșire din tensiunile dintre SUA și Iran.
Acest cadru ar putea asigura libertatea de navigație în Strâmtoarea Ormuz și ar putea opri atacurile din Orientul Mijlociu. Strategia „presiunii maxime” prin bombardamente aeriene susținute a atins limitele strategice. Deși Casa Albă a ordonat recent o pauză operațională a atacurilor, absența unui obiectiv politic clar transformă această confruntare într-un nou „război fără sfârșit”, exact scenariul pe care Donald Trump a promis să îl evite.
Cu prețul barilului de petrol depășind 100 de dolari și cu stocurile de muniție defensivă ale Pentagonului periculos de scăzute, atât Washingtonul, cât și Teheranul se află în fața unei alegeri inevitabile: escaladarea totală sau capitularea în fața pragmatismului diplomatic. Analiștii occidentali converg spre ideea că situația nu mai poate fi menținută sub forma unor simple „schimburi de focuri calibrate”.
Escaladarea maximală ar implica trecerea de la lovituri chirurgicale asupra activelor IRGC la o campanie masivă de distrugere a infrastructurii critice iraniene. Aceasta ar putea aduce avantaje potențiale, cum ar fi degradarea capacității industriale a Iranului și reafirmarea temporară a forței militare a SUA, dar și riscuri majore, precum riposta iraniană asupra infrastructurii de gaz și petrol din statele din Golf, declanșarea unei recesiuni economice globale prin creșterea prețului petrolului spre 120-150 dolari/baril și necesitatea implicării trupelor americane la sol, transformând conflictul într-un nou coșmar ocupațional de tip Irak.
Pe de altă parte, perpetuarea actualului status-quo ar implica perioade scurte de încetare a focului, urmate de încălcări deliberate și atacuri cu drone din partea Iranului, urmate de represalii aeriene americane. Aceasta este o evoluție cinică a conceptului de „război fără sfârșit”. Conflictul dispare periodic din atenția presei internaționale, devenind o constantă structurală a politicii externe americane.
Riscul acestei abordări este uzura logistică și erodarea completă a credibilității SUA. Când amenințările publice repetate ale unui lider nu sunt urmate de acțiuni decisive, inamicul încetează să mai fie descurajat. În plus, piețele financiare vor integra permanent o primă de risc pentru energie, menținând inflația la niveluri ridicate și destabilizând lanțurile de aprovizionare între Asia și Europa.
Compromisul ar putea reprezenta cea mai viabilă și rațională cale de ieșire – sugerată de pauza atacurilor americane. Trump, care a promis solemn electoratului american încheierea conflictelor externe, trebuie să accepte un format tranzacțional realist, un acord pentru clarificarea juridică a Strâmtorii Ormuz și întoarcerea la masa tratativelor prin intermediul mediatorilor regionali.
