Trump nu poate evita conflictul cu Iranul
Donald Trump nu poate scăpa de războiul cu Iranul, în condițiile în care decizia sa recentă de a reimpune o blocadă navală în Strâmtoarea Ormuz și prăbușirea armistițiului din iunie au aruncat Orientul Mijlociu într-un conflict de uzură.
Trump a fost convins că presiunea militară va forța regimul de la Teheran să accepte un acord rapid, avantajos pentru Washington. Când memorandumul de înțelegere a fost semnat cu fast la Versailles pe 17 iunie, aparatul de propagandă al Casei Albe a proclamat victoria Americii.
Însă geopolitica Orientului Mijlociu nu funcționează după regulile lui Trump. Pentru Iran, controlul asupra Strâmtorii Ormuz nu este negociabil; este o chestiune de supraviețuire suverană și un instrument de șantaj global.
Implicarea lui Trump în criza iraniană seamănă frapant cu celebra iluzie optică a scărilor lui Penrose, un labirint în care urci și cobori la nesfârșit, crezând că avansezi, doar pentru a te trezi exact în același punct de plecare. În martie, Trump refuza orice armistițiu, pretinzând că SUA dețin un avantaj zdrobitor. În aprilie și iunie, a acceptat înțelegeri temporare. În iulie, s-a întors în punctul zero: bombardamente masive asupra orașelor portuare iraniene (Bandar Abbas, Jam, insulele Kish și Qeshm) și un război deschis pe mare.
Campania americană din ultimele trei nopți, operată de CENTCOM, a vizat peste 300 de ținte: site-uri de lansare a rachetelor, sisteme radar și infrastructură militară. Totuși, efectul de descurajare a fost nul.
Rachetele de croazieră iraniene au lovit două petroliere din Emiratele Arabe Unite în apele teritoriale ale Omanului. Mai mult, facilitățile militare americane din Kuweit, Bahrain și Iordania au devenit țintele unor atacuri susținute cu drone și rachete.
Cea mai frapantă dovadă a modului în care Trump pare incapabil să se desprindă de mentalitatea sa de afacerist este anunțul privind transformarea SUA în garantul Strâmtorii Ormuz, dublat de impunerea unei taxe de tranzit de 20% ca răsplată.
Această viziune protecționistă radicală, aplicată militar, a avut efectul unei bombe cu ceas pe piețele energetice. Prețul petrolului Brent a sărit instantaneu cu peste 9%, depășind pragul psihologic de 80 de dolari pe baril și amenințând să alimenteze un nou val global de inflație care ar putea anula toate succesele economice interne cu care Trump se laudă în fața electoratului american.
Taxa a oferit Iranului pretextul perfect pentru a mobiliza un discurs profund anti-imperialist și naționalist. Ministrul de externe iranian, Abbas Araqchi, a replicat tăios că Teheranul va rămâne „pentru totdeauna” gardianul strâmtorii și că SUA nu au niciun drept legal sau istoric de a percepe biruri în apele regiunii.
Prin transformarea misiunii de libertate a navigației într-o operațiune de tip racketeering, Trump a îndepărtat nu doar statele neutre, ci a pus în dificultate chiar și aliații europeni sau asiatici, forțați să plătească pentru protecție sau să își vadă lanțurile de aprovizionare distruse de conflict.
