Defectele rachetei Oreșnik a lui Putin sunt detaliate în scurgeri de documente, având o singură operațiune activă
O investigație recentă realizată de Dallas Analytics evidențiază blocajele severe în producția rachetei ruse Oreșnik, cauzate de utilizarea componentelor de ghidare învechite din perioada sovietică.
Documentele interne obținute de presă sugerează că producătorii întâmpină dificultăți în calibrarea sistemelor giroscopice esențiale, ceea ce ar putea conduce la abateri semnificative în țintirea rachetelor, de până la zeci de kilometri. Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) notează că Rusia ar putea avea în prezent doar o singură rachetă Oreșnik operațională în arsenalul său.
Programul rachetelor Oreșnik, care a fost intens mediatizat, se confruntă cu probleme tehnice grave, care provoacă abateri mari de la țintă, conform raportului publicat de Kyiv Post. Potrivit acestuia, Dallas Analytics a descoperit că defectele sistemului de ghidare sunt legate de blocaje în producție și de dependența de tehnologii învechite.
Vladimir Putin a folosit racheta Oreșnik în primul atac asupra orașului Dnipro, în noiembrie 2024, prezentând-o ca un simbol al superiorității tehnologice a Rusiei. De asemenea, a ordonat fabricarea a patru rachete suplimentare în 2025, însă lansările ulterioare au relevat probleme serioase de fiabilitate.
Până acum, Rusia a efectuat trei lansări ale rachetelor Oreșnik, inclusiv una care a lovit regiunea Lviv în ianuarie și alta care a vizat orașul Bila Tserkva în luna mai. ISW a subliniat că Rusia dispune probabil de o singură rachetă Oreșnik funcțională în prezent.
Dallas Analytics a identificat o componentă esențială, numită „GU-503”, care este o unitate giroscopică de precizie, responsabilă de stabilizarea zborului rachetei. Problema este că, fără un giroscop complet funcțional, racheta devine „orbă”, incapabilă să detecteze abaterile de la traiectorie.
Raportul detaliază că o eroare mecanică de doar 0,5 grade la viteze hipersonice se poate amplifica, rezultând în abateri catastrofale. Chiar și fără focoase nucleare, racheta Oreșnik are capacitatea de a provoca distrugeri semnificative.
În sprijinul concluziilor sale, Dallas Analytics a publicat corespondența internă dintre Uzina „Progress” din Michurinsk și Uzina Optico-Mecanică din Azov. O scrisoare din martie 2025 indică faptul că racheta GU-503 nu a fost fabricată în serie de ani de zile, iar echipamentele necesare pentru calibrarea acesteia sunt învechite.
Documentul relevă că o mare parte din infrastructura de producție este depășită și că nu există piese de schimb disponibile. De asemenea, se menționează că producătorii au fost nevoiți să ocolească procedurile standard de control al calității pentru a respecta termenele impuse de Kremlin.
Analiza resturilor de rachete recuperate în Ucraina a evidențiat unități GU-503 cu marcaje de producție din 2025, ceea ce sugerează o renunțare la înlocuirea sistemului învechit. Această criză a lanțului de aprovizionare ar putea explica și schimbarea de retorică a lui Putin, care, la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg din iunie, a declarat că lansările recente sunt mai degrabă exerciții de testare.
În ciuda problemelor de fabricație, Dallas Analytics atrage atenția asupra riscurilor pe care le reprezintă rachetele Oreșnik. Acestea pot transporta focoase nucleare și pot lovi ținte în întreaga Europă, mai ales dacă sunt desfășurate în apropierea teritoriului NATO, prin Belarus.
În plus, experții ucraineni au contestat narațiunea Kremlinului, demonstrând că racheta are o vechime de aproape un deceniu și că nu conține componente electronice de proveniență occidentală. Analizele tehnice ale fragmentelor recuperate dintr-un atac asupra unui depozit de gaz din regiunea Lviv confirmă că racheta a fost asamblată în 2017, utilizând componente fabricate în 2016 sau mai devreme.
Aceste constatări susțin evaluările anterioare ale Departamentului Apărării al SUA, care a caracterizat racheta Oreșnik ca fiind o rachetă experimentală terestră, derivată din vechiul program RS-26 „Rubezh”. De asemenea, s-a constatat că sistemele de ghidare se bazează exclusiv pe componente produse în Rusia și Belarus, ceea ce sugerează o evitarea a dependenței de sursele occidentale.
În ceea ce privește performanțele rachetei, Kremlinul afirmă că aceasta atinge viteze de 10 Mach, fiind imposibil de interceptat. Totuși, analiștii contestă această caracterizare, subliniind că focoasele nu efectuează manevre evazive complexe, ceea ce le face, teoretic, vulnerabile la sistemele moderne de apărare antibalistică desfășurate de NATO.
