Nicușor pleacă la Paris, iar criza persistă la București
Două ore de tăcere calmă și nicio soluție la criza guvernamentală.
La Palatul Cotroceni a avut loc un eveniment rar în politica românească: cinci oameni au stat față în față de la 9 la 11 ore și nu s-au certat. Asta a fost marea reușită a zilei de luni, pentru că, altfel, nimic nu e rezolvat.
Nicușor Dan i-a chemat pe liderii fostei coaliții (Grindeanu, Bolojan, Fritz, Hunor și Pambuccian) la o nouă rundă de discuții pentru un guvern care nu se vede la orizont. Concluzia întâlnirii, distilată din câteva șoapte de culise: toată lumea e, în continuare, la fel de departe de o soluție, dar acum se ceartă politicos.
În România anului 2026, am ajuns să numim „progres” faptul că Ilie Bolojan și Sorin Grindeanu pot sta în aceeași cameră fără să-și arunce reproșuri. Surse din preajma discuțiilor vorbesc despre un „ton mai decent”, despre calm și lipsa atacurilor directe. Privind cu detașare, parcă această descriere seamănă mai degrabă cu un armistițiu temporar decât cu o negociere de guvernare.
Nimeni nu a cedat nimic, nimeni nu a semnat nimic. Dar, Nicușor Dan e mulțumit că nu i s-a mai trântit ușa de la birou. Are și el un standard la care ține, chiar dacă este atât de joc.
Dincolo de fațada calmului, bătălia reală se dă altundeva. Pe culoarele Cotrocenilor circulă tot mai insistent următoarea informație – că președintele a trecut USR pe „lista neagră”, acolo unde mai regăsim și AUR. Vorbim despre o listă a partidelor pe care Nicușor Dan nu vrea să le vadă, sub nicio formă, într-un viitor guvern. Dacă informația se confirmă, ironia este savuroasă: formațiunea pe care chiar președintele a fondat-o cu ani în urmă a devenit un pasager indezirabil în barca guvernării. Așadar, indiferent de cum vor continua negocierile și unde se va ajunge într-un final, Nicușor Dan a fost clar: nu va mai gira un Guvern din care să facă parte și USR!
Cu puțin timp înainte de consultări, Dominic Fritz a anunțat că este de acord cu alegerile anticipate. O poziție cel puțin surprinzătoare pentru liderul USR, care, de regulă, vede în orice sondaj nefavorabil un complot al „ciumei roșii”, nu un semnal electoral. Cine știe, poate că a primit Fritz ceva garanții de care noi nu avem habar, poate că i s-a spus să stea liniștit fiindcă, indiferent de ce votează românii, scorul USR nu va fi afectat.
La ieșirea de la Cotroceni, Kelemen Hunor, Dominic Fritz și Sorin Grindeanu au ales varianta sigură: nicio declarație de presă. În traducere liberă, nimeni nu a avut curajul să anunțe eșecul cu voce tare. La rândul lui, nici președintele nu s-a lăsat prins în conversații lungi, omul avea un avion de prins. Nicușor Dan a aterizat, deja, la Paris, pentru reuniunea Coaliției de Voință și ceremoniile organizate de Ziua Națională a Franței.
Contrastul este izbitor: două ore de negocieri interne soldate cu nimic, urmate de un zbor imediat spre Paris. Diplomația are avantajul acesta neprețuit – nu te obligă să vii cu soluții pentru pensii, salarii sau să faci un guvern funcțional. Trebuie doar să strângi mâini și să afirmi solidaritate cu poporul ucrainean.
Foarte bine, Nicușor, apără Ucraina și nu te interesa de grijile românilor! Așa ne trebuie dacă am pus în fruntea statului un individ lipsit de empatie, fără discernământ politic și preocupat să vâneze Pokemoni în timpul ceremoniilor oficiale!
Dacă tot am făcut bilanțul zilei, iată-l pe cel mai sincer: parlamentarii au scăpat basma curată, nimeni nu se atinge de vacanța lor! Ar fi fost, într-adevăr, o tragedie națională dacă negocierile ar fi produs, brusc, o majoritate funcțională și (ne)aleșii ar fi fost nevoiți să-și întrerupă sejururile din străinătate pentru o sesiune parlamentară de urgență. Din fericire pentru ei, criza politică rămâne exact acolo unde a fost lăsată acum două luni.
România nu mai are din luna mai un Executiv cu puteri depline, dar se laudă cu ședințe civilizate între liderii partidelor. Între timp, a dat bir cu fugiții și președintele țării, care a preferat să bată la ușa lui Macron pentru o soluție decât să lupte la București cu Fritz și Bolojan. Iar cetățeanul de rând urmărește spectacolul și se întreabă când oare va începe actul în care chiar se întâmplă ceva bun.
În politica românească, lipsa chefului de muncă este singura resursă cu adevărat inepuizabilă.
