Oana Gheorghiu despre Mineriadă: manipulare de tip sovietic a percepției protestatarilor
Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu afirmă, în legătură cu Mineriada din 13-15 iunie 1990, că ceea ce a marcat-o cel mai mult „nu a fost violenţa în sine, ci cât de uşor au fost convinşi oameni cinstiţi, muncitori, oameni buni la rândul lor”, că cei care protestau erau „duşmanii ţării”.
Gheorghiu consideră că a fost „o manipulare exemplară, executată ca la carte, din manualele sovietice”. La acea vreme, la 20 de ani, a participat la protestele paşnice din Piaţa Universităţii şi, în ziua de 13 iunie, s-a trezit ca într-un „teatru de război”, fiind înconjurată de mineri ameninţători şi violenţi. Ea şi grupul său de studenţi au fost salvaţi de un soldat tânăr în Gara de Nord, unde se aflau şi alţi mineri.
Afirmând că violenţa nu a fost ceea ce a marcat acele zile, Gheorghiu a subliniat cât de uşor au fost convinşi oameni buni că cei care protestau erau inamici ai ţării. Aceasta a învăţat la acea vârstă trei lecţii importante: „Libertatea nu e niciodată câştigată definitiv, ci trebuie apărată zi de zi; să nu îţi fie frică niciodată să lupţi pentru dreptate şi pentru adevăr; România are disperată nevoie de fiecare dintre noi, de fiecare cetăţean onest.”
În continuare, Gheorghiu a subliniat dreptul oamenilor de a protesta şi de a-şi exprima opiniile, menţionând că este esenţial să nu ne lăsăm învrăjbiţi unii împotriva celorlalţi. „Trebuie să fim împreună şi împreună să luptăm împotriva nenorocirilor care ne fac viaţa mai grea: nedreptatea, corupţia, dezbinarea semănată de cei care profită din faptul că suntem divizaţi”, a afirmat ea.
Gheorghiu a mulţumit celor care au fost în 1990 în Piaţa Universităţii, menţionând că acea perioadă a marcat începutul creşterii societăţii civile din România, care a înţeles că democraţia va exista doar dacă oamenii vor lupta în numele ei. A cerut iertare celor care au suferit în urma violenţelor, subliniind că „dosarul mineriadei nu are niciun vinovat” şi că „pe unii dintre abuzatori i-am îngropat cu onoruri militare.”
Gheorghiu a conchis că România are nevoie de oameni care nu se tem să protesteze paşnic atunci când statul deraiază de la misiunea sa, precum şi de politicieni cinstiţi şi de instituţii puternice care să fie de partea cetăţeanului.
În urma evenimentelor din 13 – 15 iunie 1990, patru persoane au fost ucise, 1.300 au fost rănite şi alţi 1.200 de oameni au fost reţinuţi ilegal. Dosarul mineriadei, în care fostul preşedinte Ion Iliescu era judecat pentru reprimarea violentă a manifestanţilor din Piaţa Universităţii, a fost retrimis la Parchetul General în luna martie, instanţa supremă admiţând, în parte, cererile şi excepţiile invocate de inculpaţi. Alături de Ion Iliescu, au fost deferiţi Justiţiei pentru infracţiuni împotriva umanităţii fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican-Voiculescu, fostul director SRI Virgil Măgureanu şi Adrian Sârbu.
