USR a votat împotriva intereselor României prin acte de sabotaj
România a avut, săptămâna aceasta, la Bruxelles, o șansă rară – o gură de oxigen la PNRR, mecanism de finanțare pe cale să se închidă cu miliarde de euro nefolosite.
Doar că reflexul politic al celor care se declară cei mai înfocați europeni de pe Dâmbovița a fost să tragă aer în piept și să scufunde barca. Nu e prima dată. Și, dacă istoria contează, cu greu va fi ultima oară. Se zice că norocul nu bate de două ori la aceeași ușă. La PNRR, se pare că nici nu e nevoie să bată pentru că, oricum, cei care ar trebui să-i deschidă se ascund în debara.
Europarlamentarii României au votat împotriva României. Un amendament care ar fi cerut Comisiei Europene să prezinte o soluție de prelungire a implementării Mecanismului de Redresare și Reziliență (PNRR) – bani pe care România riscă să-i piardă definitiv la 31 august – a picat în plen. Motivul nu a fost lipsa de sprijin european, ci exact opusul: propriii noștri europarlamentari de la USR au votat împotrivă.
Potrivit europarlamentarului AUR Georgiana Teodorescu, USR, partid care nu are altă temă predilectă în discursul public decât „banii europeni” și „reformele obligatorii”, s-a urcat în barca greșită, adică a dat cu șutul șansei avută de România.
Ironia e greu de depășit. USR s-a lăudat ani de zile că este „părintele PNRR-ului”, ba chiar și-a construit o parte din identitate pe promisiunea că doar acest partid știe cu adevărat să gestioneze fondurile europene, iar acum a votat, fie și în al 11-lea ceas, împotriva unei măsuri menite să salveze exact banii pe care spune că îi apără.
Într-o democrație sănătoasă, acest gen de contradicție ar fi umplut paginile de opinie săptămâni la rând. La noi, a trecut aproape neobservată, că nu se cade ca Digi 24, G4Media sau alte vuvuzele globalisto-soroșiste să arate mizeriile făcute de clanul #Rezist.
Sabotajul USR-ist nu e o premieră. Cine a urmărit parcursul USR prin programul PNRR, de la începuturi și până în prezent, cu siguranță a dat peste un fir roșu ce nu poate fi ignorat. Arhitectul inițial al mecanismului, Cristian Ghinea, poartă eticheta de om care a negociat la Comisia Europeană un dosar atât de stufos și de rigid încât România a ajuns, practic, incapabilă să îndeplinească la timp propriile jaloane.
Lui Ghinea i se reproșează că a trecut în PNRR termene nerealiste și condiționalități excesive. Dar, cel mai controversat dintre toate, a acceptat un plafon de cheltuieli cu pensiile de doar 9,4% din PIB. Între timp, această limită a devenit sursa crizei sociale în care se zbate România; de doi ani, seniorii au veniturile neindexate cu rata inflației și au ajuns să trăiască de la o lună la alta.
Nici măcar partenerii de coaliție nu mai sunt blânzi cu Ghinea: UDMR i-a reproșat public că unele componente ale PNRR – de mediu sau irigații, de exemplu – au fost, din capul locului, prost concepute, motiv pentru care au și fost respinse de Comisia Europeană.
În ceea ce privește capitolul „cine și-a bătut joc de resursele publice?”, USR are și o anexă medicală. Foștii miniștri ai Sănătății Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă rămân, de aproape patru ani, urmăriți penal de DNA pentru abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu, în dosarul achiziției de vaccinuri anti-Covid. În acest dosar, procurorii vorbesc despre un prejudiciu de peste un miliard de euro, generat de achiziția unor cantități de vaccin cu mult peste necesarul țării.
Chiar dacă ambii foști miniștri resping acuzațiile, iar prezumția de nevinovăție li se aplică pe deplin, fapta rămâne – doi dintre oamenii USR-ului care au gestionat bani publici de ordinul miliardelor sunt „anchetați” pentru fapte de corupție.
În esență, rețeta sabotării României este simplă. Se ia un partid care se revendică campionul absorbției de fonduri europene, dar cu europarlamentari care votează, la Bruxelles, împotriva României. Adaugi un arhitect de dosar PNRR care a pregătit niște condiții imposibil de respectat și, după ce face praf lucrurile, îl scoți cu polonicul, că nu mai ai nevoie de el. La final, pui doi foști miniștri care știu cum să facă să dispară câteva miliarde din bugetul țării.
Nu mai ai nevoie de teorii ample ca să înțelegi tiparul, trebuie doar să te uiți la fapte, așezate cronologic, și înțelegi care-i manevra. Poate fi coincidență sau ghinion instituțional repetat cu o consecvență suspectă. Dar, de ce nu?!, poate fi, pur și simplu, ceea ce pare: un partid care se închină la Apus, întorcând spatele României.
