Trump câștigă bătăliile, dar pierde războiul cu Iranul? Temeri la Washington
Președintele SUA, Donald Trump, a obținut aproape toate bătăliile împotriva Iranului, însă, la trei luni după atacul asupra Republicii Islamice, se confruntă cu o întrebare crucială: pierde oare războiul?
Iranul controlează Strâmtoarea Ormuz, rezistă cererilor de concesii în domeniul nuclear, iar guvernul său teocratic rămâne în mare parte intact. Îndoielile cresc în ceea ce privește capacitatea lui Trump de a transforma succesele tactice ale armatei americane într-o victorie geopolitică pe care să o prezinte convingător, conform unei analize Reuters.
Afirmațiile repetate ale lui Trump privind o victorie completă sunt considerate de unii analiști ca fiind false. Cele două părți oscilează între o diplomație nesigură și amenințările de a relua atacurile, ce ar putea conduce la represalii iraniene în întreaga regiune. Trump riscă să vadă cum SUA și aliații săi arabi din Golf ies din conflict într-o situație mai proastă, în timp ce Iranul, deși afectat militar și economic, ar putea obține o pondere mai mare, demonstrând că poate bloca o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol și gaze.
Criza nu s-a încheiat, iar unii experți sugerează că Trump ar putea găsi o ieșire care să-i salveze prestigiul, dacă negocierile se vor încheia favorabil pentru el. Alții, însă, prezic o perspectivă sumbră pentru președintele american. „Au trecut trei luni și se pare că un război care a fost conceput pentru a fi o aventură de scurtă durată pentru Trump se transformă într-un eșec strategic pe termen lung”, a afirmat Aaron David Miller.
Conflictul dintre milițiile proiraniene din Irak și armatele altor țări arabe din Golful Persic se desfășoară în paralel cu războiul declarat de SUA și Israel împotriva Iranului. Această situație este semnificativă pentru Trump, având în vedere faimoasa sa sensibilitate la a fi perceput ca un învins. În criza din Iran, se află în postura de lider al celei mai puternice armate din lume, confruntându-se cu o putere de rang secund.
Acest impas ar putea determina pe Trump, care nu a stabilit un plan clar de final, să se opună oricărui compromis ce ar părea o retragere de la pozițiile sale maximaliste sau o repetare a acordului nuclear din 2015 cu Iranul, pe care l-a anulat la începutul mandatului său. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Olivia Wales, a afirmat că SUA „și-au îndeplinit sau depășit toate obiectivele militare în cadrul «Operațiunii Epic Fury»”.
Trump a făcut campanie pentru un al doilea mandat, promițând că nu va realiza intervenții militare inutile, dar s-a angajat într-un conflict care ar putea afecta grav bilanțul său de politică externă și credibilitatea pe plan internațional, conform Reuters. Impasul se adâncește în contextul presiunilor interne datorate prețurilor ridicate ale benzinei și ratingurilor scăzute de popularitate, înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie.
La mai mult de șase săptămâni de la încetarea focului, unii analiști consideră că Trump se confruntă cu o alegere dificilă: să accepte un acord potențial defectuos ca o cale de ieșire sau să escaladeze conflictul militar, riscând o criză și mai lungă. Printre opțiunile sale, în cazul în care diplomația eșuează, se numără lansarea unor lovituri dure, dar limitate, prezentarea acestora ca o victorie finală și continuarea.
O altă posibilitate ar fi ca Trump să își îndrepte atenția spre Cuba, în speranța de a schimba subiectul și de a obține o victorie mai ușoară. Acest lucru ar putea să-i subestimeze provocările, recunoscând, de asemenea, că unii consilieri ai săi au crezut în mod eronat că operațiunea din Iran ar fi fost similară cu raidul din 3 ianuarie, care a dus la capturarea președintelui Venezuelei.
Cu toate acestea, Trump nu este lipsit de susținători. Alexander Gray a respins ideea că campania președintelui împotriva Iranului ar fi în impas, afirmând că lovitura puternică dată capacităților militare iraniene reprezintă un „succes strategic”. Potrivit acestuia, războiul a adus statele din Golf mai aproape de SUA și le-a îndepărtat de China, iar soarta programului nuclear al Iranului rămâne de stabilit.
Există totuși semne de frustrare din partea lui Trump față de incapacitatea de a controla narațiunea. El a atacat criticii și a acuzat mass-media de „trădare”. Conflictul a durat de două ori mai mult decât perioada maximă de șase săptămâni stabilită de Trump atunci când a inițiat războiul alături de Israel pe 28 februarie. Deși baza sa politică MAGA i-a fost alături, au apărut fisuri în sprijinul legislatorilor republicani.
La început, atacurile aeriene au distrus rapid stocul de rachete balistice al Iranului, au scufundat o parte considerabilă din flota sa navală și au eliminat mulți lideri de vârf. Însă Teheranul a ripostat prin blocarea strâmtorii, provocând o creștere a prețurilor la energie. Trump a ordonat blocarea porturilor iraniene, dar nici această măsură nu a determinat Teheranul să se supună.
Liderii iranieni au reacționat la afirmațiile triumfaliste ale lui Trump cu propria lor propagandă, prezentând campania sa ca o „înfrângere zdrobitoare”, deși este evident că au exagerat propriile capacități militare. Obiectivele lui Trump, declarate la începutul războiului, au fost să blocheze accesul Iranului la o armă nucleară, să înceteze amenințarea acestuia asupra regiunii și să faciliteze răsturnarea conducătorilor iranieni de către propriul popor.
Cu toate acestea, nu există semne că aceste obiective, adesea schimbătoare, au fost atinse, iar analiștii consideră că este puțin probabil să fie realizate. Jonathan Panikoff a afirmat că, deși Iranul a suferit lovituri devastatoare, conducătorii săi consideră un succes simplul fapt că au supraviețuit atacului SUA și au învățat cât de mult control pot exercita asupra transportului maritim din Golful Persic. „Ceea ce au descoperit este că pot exercita această influență fără prea multe consecințe pentru ei”, a spus Panikoff.
Principalul obiectiv declarat de Trump, denuclearizarea Iranului, rămâne neîndeplinit, iar Teheranul nu a arătat prea multă disponibilitate de a-și restrânge semnificativ programul. Se crede că o rezervă de uraniu puternic îmbogățit a rămas îngropată în urma atacurilor aeriene din iunie anul trecut și ar putea fi recuperată pentru fabricarea bombelor. Iranul susține că dorește ca SUA să-i recunoască dreptul de a îmbogăți uraniu pentru scopuri pașnice.
În plus, liderul suprem al Iranului a emis o directivă conform căreia uraniul din țară, care se apropie de gradul necesar pentru arme, nu poate fi trimis în străinătate. Analiștii sugerează că războiul ar putea face ca Iranul să își intensifice eforturile de a dezvolta o armă nucleară pentru a se proteja, asemenea Coreei de Nord.
Un
Băi, da’ ce meci se joacă aici! Trump câștigă bătăliile ca la rugby, dar în rest parcă suntem pe terenul de fotbal al corupției. Așa e la noi, mereu învârtim roata fără să ajungem nicăieri. 🙄.
Nu știu ce să zic… Sincer, toate aceste conflicte par un circ bine regizat. Suntem de râs pe plan internațional și nu văd cum s-ar schimba ceva în viitorul apropiat. Asta e România! 😒.
Hai că poate iese ceva bun din toată treaba asta! Poate ne vor face niște negocieri mai inteligente sau cine știe… Mie îmi dă speranțe ideea că lucrurile pot lua o întorsătură pozitivă! 🤞😊.