Orientul Mijlociu se îndreaptă spre haos
Confruntarea dintre SUA și Iran s-a transformat într-un război regional total.
Ceea ce trebuia să fie o dăinuire a diplomației prin Memorandumul de Înțelegere s-a dizolvat într-o succesiune frenetică de lovituri aeriene, blocade navale și atacuri asimetrice asupra infrastructurii critice.
La mijlocul lunii iunie, acordul interimar semnat de președintele american Donald Trump și omologul său iranian, Masoud Pezeshkian, promitea o pauză operațională și deblocarea Strâmtorii Ormuz.
Însă Washington și Teheran au interpretat diferit clauza privind controlul traficului maritim. Republica Islamică, ghidată din umbră de noul lider suprem, Mojtaba Khamenei, a încercat să își impună hegemonia asupra strâmtorii, somând navele comerciale să urmeze rute preaprobate și schițând planuri pentru colectarea de taxe de tranzit.
Răspunsul american nu a întârziat. Considerând acțiunile Iranului drept o încălcare flagrantă a libertății de navigație, Trump a declarat oficial acordul ca fiind „mort” în cadrul summitului NATO de la Ankara și a ordonat reinstituirea unei blocade navale stricte asupra porturilor iraniene, revocând totodată scutirile care permiteau Teheranului vânzarea petrolului în dolari.
Din acel moment, dinamica militară a scăpat de sub orice control diplomatic. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a lansat o campanie aeriană masivă și susținută. Loviturile nu se mai limitează la radarele de coastă sau la ambarcațiunile Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) folosite pentru hărțuirea petrolierelor.
Într-o schimbare strategică majoră, aviația și forțele navale ale SUA au lovit adânc în interiorul teritoriului iranian. Țintele includ acum noduri logistice de importanță vitală: poduri, căi ferate în proximitatea orașului portuar Bandar Abbas și depozite subterane de muniții.
Casa Albă a transmis un mesaj clar: infrastructura militară și economică a Iranului va fi degradată sistematic până când regimul va capitula în fața cererilor de denuclearizare și libertate de navigație.
Dar această abordare de forță maximă a declanșat o reacție în lanț extrem de violentă din partea Teheranului care aplică doctrina răspunsului asimetric la o scară nemaiîntâlnită.
Într-o încercare de a descuraja monarhiile din Golf să sprijine campania americană, IRGC și milițiile sale proxy au declanșat atacuri cu rachete balistice și roiuri de drone asupra statelor vecine aliniate cu Washingtonul: Bahrain, Kuweit, Iordania și Arabia Saudită.
Mojtaba Khamenei a avertizat că poporul Iranian are pregătite „lecții de neuitat pentru inamicul american”. Facțiunile ultra-radicale din IRGC văd în escaladarea regională singura metodă de supraviețuire a regimului.
