Nicușor Dan reintroduce varianta Tomac pentru Cotroceni
România se află, de mai bine de două luni, într-o perioadă de provizorat politic care începe să aibă consecințe. Reformele interne sunt suspendate, iar la nivel internațional, piețele financiare, creditorii și agențiile de rating nu mai au răbdare cu situația politică din București. Deși pare că asistăm la un film vechi din anii ’90, repetarea acestuia poate indica o incapacitate de a găsi o soluție mai bună.
La aproape 50 de zile de la eșecul inițial, numele lui Eugen Tomac revine în discuție pentru funcția de premier. România pare să se învârtă în cerc, cu aceleași nume vehiculate și aceleași calcule făcute, în fiecare zi adăugându-se un nou pretendent la Palatul Victoria. Deși Sorin Grindeanu și Siegfried Mureșan păreau favoriți, puțini au înțeles cum stau lucrurile – cei doi au fost doar personaje într-o piesă cu un final deja cunoscut.
Adevărata informație nu trebuie repetată obsesiv, ci strecurată printre rânduri. Cine a ascultat cu atenție declarațiile recente a observat că liderul PSD s-a referit public, după consultările de luni de la Cotroceni, la „scenariul Tomac”. Grindeanu nu a spus-o în treacăt, ca o glumă de culise, ci a plasat-o alături de celelalte variante aflate „pe masă”. Dacă președintele partidului care a dat jos Guvernul Bolojan îl consideră pe Eugen Tomac o variantă viabilă, atunci aceasta depășește sfera speculațiilor.
În cazul în care propunerea de prim-ministru se confirmă, ironia este evidentă: Eugen Tomac a fost, încă din mai, prima opțiune a lui Nicușor Dan, imediat după căderea Guvernului Bolojan. Tomac nu a rezistat nici măcar până la votul din Parlament, retrăgându-și mandatul din cauza lipsei de susținere politică. De atunci, președintele a avut discuții cu Adrian Veștea (respins direct în plen), a analizat opțiuni cu Siegfried Mureșan și Sorin Grindeanu, iar acum, după 69 de zile de blocaj și zeci de ore de consultări, discuția pare să revină la punctul de plecare.
Vineri, 17 iulie, la Palatul Cotroceni, Nicușor Dan a convocat din nou partidele parlamentare pro-europene pentru consultări. Dacă se confirmă că îl va desemna din nou pe Eugen Tomac, s-ar putea concluziona că nu mai avem o negociere care avansează, ci un cerc care se închide peste propria coadă.
Să ne imaginăm, deocamdată la condițional, că scenariul Tomac devine realitate. Ce ar indica aceasta despre clasa politică românească? În primul rând, că niciuna dintre opțiunile „serioase” discutate până acum nu a reușit, în șapte săptămâni de negocieri, să adune o majoritate credibilă. În al doilea rând, că președintele, confruntat cu nume fragile, ar prefera să reactiveze o persoană deja compromisă decât să își asume riscul unei alte nominalizări. În al treilea rând, că întregul aparat de negociere de la Cotroceni vorbește despre un proces serios de consultare democratică, dar se dovedește a fi o adunătură de amatori care prioritizează interesele personale față de problemele României.
Un obstacol important în calea nominalizării lui Eugen Tomac este UDMR. PSD a acceptat să își ofere votul, însă minoritarii maghiari nu au fost de acord. Kelemen Hunor a fost sceptic față de orice formulă venită „de-a gata” și a afirmat că are propria soluție etapizată, un „guvern de armistițiu”. Rămâne de văzut dacă președintele Nicușor Dan va reuși să-l convingă pe liderul UDMR să colaboreze sau dacă Hunor își va menține punctul de vedere. Contextul actual este mai favorabil decât în urmă cu câteva săptămâni, având în vedere recentele probleme care au afectat imaginea unor miniștri susținuți de UDMR, anchetele și dezvăluirile din spațiul public, precum și noile punți diplomatice pe care Bucureștiul încearcă să le construiască în relația cu Budapesta condusă de Péter Magyar.
Un detaliu important, care nu a fost menționat anterior, este că, în vizita efectuată la Paris săptămâna aceasta, cu ocazia Zilei Naționale a Franței și a reuniunii Coaliției de Voință, Nicușor Dan a fost însoțit de un singur consilier din echipa sa de la Cotroceni: Eugen Tomac. Din punct de vedere politic, acest mesaj capătă o mare însemnătate, fiind un semnal discret transmis partidelor. De asemenea, nu se poate exclude ipoteza că Nicușor Dan ar fi testat la Paris varianta Eugen Tomac ca premier și s-ar fi întors de la Élysée cu o validare din partea lui Emmanuel Macron. În diplomație, mesajele cele mai importante nu sunt întotdeauna rostite în conferințele de presă, ci se transmit indirect prin persoanele alături de care te afișezi.
Un guvern cu puteri depline, validat prin votul Parlamentului, ar fi de preferat față de alte săptămâni de interimat și incertitudine, mai ales în condițiile în care România are nevoie urgentă de decizii clare și asumate în privința PNRR și a bugetului pentru anul viitor. Dacă o nouă nominalizare a lui Tomac va aduce, de această dată, și un acord politic solid, cu susținerea fermă a PSD și UDMR, atunci criza s-ar putea încheia. Rămâne de văzut cât de bine au învățat politicienii din această experiență.
