Înălțarea Domnului, sărbătoare importantă pe 21 mai, marchează finalul perioadei pascale
La 40 de zile după Paște, credincioșii ortodocși sărbătoresc Înălțarea Domnului, un moment semnificativ în calendarul creștin.
Această dată simbolizează momentul în care Iisus Hristos s-a ridicat la cer în fața apostolilor, încheind perioada petrecută pe pământ după Înviere. Pentru creștini, semnificația acestui praznic este legată de victoria asupra morții, de speranța mântuirii și de promisiunea vieții veșnice.
În tradiția populară, ziua este cunoscută și sub denumirea de „Ispas”, utilizată în diverse regiuni ale țării. Înălțarea Domnului, care marchează finalizarea ciclului pascal, a fost în primele veacuri ale creștinismului o sărbătoare integrată în perioada pascală, desfășurată între Paște și Rusalii.
Pe măsură ce tradiția liturgică s-a dezvoltat, acest moment a fost separat de sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, primind o dată specifică de celebrare, la 40 de zile după Învierea lui Hristos, conform mărturiilor din Noul Testament.
În România, această zi are o semnificație comemorativă importantă. După 1990, prin hotărâri adoptate și ulterior consacrate prin legislație, praznicul coincide cu Ziua Eroilor, dedicată omagierii celor care și-au sacrificat viața pentru credință, libertate și apărarea țării.
În acest context, manifestările religioase sunt însoțite de ceremonii de comemorare desfășurate la monumente, cimitire și locuri de onoare din întreaga țară. Astfel, 21 mai reunește două dimensiuni esențiale pentru societatea românească: semnificația spirituală a Înălțării Mântuitorului și omagierea celor care au făcut sacrificiul suprem pentru națiune.
„Potrivit relatărilor din Noul Testament, evenimentele care au precedat Înălțarea Domnului au avut loc în cele 40 de zile de după Înviere. În această perioadă, Iisus Hristos li S-a arătat în repetate rânduri apostolilor, le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și le-a descoperit sensul misiunii pe care urmau să o împlinească”, a explicat preotul.
La finalul celor 40 de zile, Mântuitorul a condus apostolii pe Muntele Măslinilor, în apropierea Betaniei, unde le-a oferit ultimele îndemnuri. El le-a cerut să rămână în Ierusalim până la venirea Sfântului Duh, făgăduit de Dumnezeu Tatăl, încredințându-le misiunea de a răspândi mesajul Evangheliei în întreaga lume.
După aceste învățături, Hristos și-a ridicat mâinile pentru a-i binecuvânta, iar în timp ce le vorbea, s-a înălțat la cer, fiind acoperit de un nor. Conform textului biblic, doi îngeri le-au vestit că El va reveni la sfârșitul veacurilor, în același mod în care a fost văzut urcând la cer.
Ucenicii s-au întors la Ierusalim cu bucurie și nădejde, pregătindu-se pentru Cincizecime, sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, cunoscută în tradiția creștină drept Rusalii.
În calendarul ortodox, zilele marcate cu cruce roșie au o semnificație aparte, fiind dedicate celor mai importante evenimente din istoria mântuirii, precum și unor sfinți deosebiți pentru viața Bisericii. Aceste momente sunt celebrate prin slujbe speciale și prin participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie.
Conform tradiției ortodoxe, simbolul crucii roșii indică o zi cu profundă încărcătură spirituală, în care credincioșii sunt chemați la rugăciune și reflecție asupra semnificației religioase a praznicului. Aceste sărbători reprezintă oportunități de întărire a legăturii cu Dumnezeu și de aprofundare a valorilor creștine.
Marile praznice constituie repere esențiale ale anului bisericesc, având un rol important în organizarea vieții liturgice și spirituale, contribuind la păstrarea tradițiilor de credință și la consolidarea sentimentului de apartenență la comunitatea creștină.
Înălțarea Domnului rămâne, astfel, o sărbătoare cu profunde semnificații spirituale și culturale, unde credința religioasă se îmbină firesc cu tradițiile populare ale satului românesc.
