Frații Mureșan și investiția de sute de milioane de euro de la SMR Doicești
O notă informativă recentă a ridicat semne de întrebare asupra proiectului energetic al centralei cu reactoare nucleare modulare mici (SMR) de la Doicești, apreciat ca o inovație tehnologică și o soluție pentru independența energetică a României.
În realitate, se conturează o situație financiară dezechilibrată. Nuclearelectrica, compania de stat, își asumă integral riscurile financiare ale acestui proiect experimental, în timp ce grupul E-INFRA, condus de Teofil și Simion Mureșan, și-a asigurat o parte din acționariat cu un teren achiziționat la un preț mic, dar reevaluat rapid la o valoare mare.
Documentul investigat detaliază achiziția de către frații Mureșan a unei centrale termice vechi, închise, pentru 4 milioane de euro, și cum, ulterior, au creat compania Ropower, asociindu-se cu frații Mureșan care au venit cu terenul evaluat la 20 de milioane, dar cumpărat cu doar 4 milioane.
Fosta centrală termică pe cărbune de la Doicești, județul Dâmbovița, a fost preluată de Nova Power & Gas, parte a E-INFRA. Terenul, cumpărat la un preț derizoriu, a fost rapid identificat de stat ca locul ideal pentru dezvoltarea tehnologiei nucleare. În urma unui studiu inițial, în 2022, acest amplasament a fost desemnat drept candidat optim pentru proiect.
În toamna lui 2022, s-a lansat oficial compania RoPower Nuclear SA, cu un acționariat de 50% Nuclearelectrica și 50% Nova Power & Gas. Totuși, compania privată a adus în asociere terenul, care a fost reevaluat la 25 de milioane de euro, ceea ce a ridicat întrebări legate de transparența acestei evaluări.
Una dintre cele mai grave acuzații din notă se referă la finanțare: „Nuclearelectrica vine cu toți banii […] iar studiile au fost declanșate după ce s-a făcut totul”. Chiar dacă acționariatul este egal, realitatea arată că Nuclearelectrica suportă toată presiunea financiară.
Documentele financiare indică faptul că Nuclearelectrica a investit aproximativ 204 milioane de euro în acest proiect până în martie 2026, iar împrumutul este garantat doar parțial prin ipotecă pe terenul reevaluat la 25 de milioane de euro. Aceasta înseamnă că statul român riscă sume imense, în timp ce frații Mureșan își asumă un risc minim.
Se sugerează că partenerii de la Nova Power ar putea pregăti un „mare tun”, în timp ce cetățenii români ar putea plăti o energie la „triplu preț”. Statul acoperă toate costurile, iar privatul beneficiază de jumătate din valoarea viitoare a proiectului.
Profilul partenerilor de la Nova Power & Gas arată o istorie de conexiuni cu statul, iar implicarea lui Marian Pantazescu, cu un trecut în administrația publică, subliniază aceste relații. Numele lui apare frecvent în afaceri de amploare cu statul, având un istoric de colaborare cu autoritățile.
Teofil Mureșan a descris RoPower Nuclear ca fiind „un model pentru alte proiecte viitoare în energie”, punând accent pe „stabilitatea și agilitatea” companiei sale. Însă, realitatea este că modelul de afaceri permite obținerea unui profit considerabil fără riscuri asociate.
Cosmin Ghiță, directorul Nuclearelectrica, a preluat conducerea companiei în septembrie 2017, la o vârstă tânără, având un parcurs profesional marcat de legături politice. Ghiță a fost responsabil pentru deciziile financiare în acest proiect, promițând securitatea energetică a României.
Fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu, a fost un susținător fervent al asocierii cu americanii de la NuScale, participând activ la semnarea acordurilor de colaborare. Această implicare a fost considerată o garanție a seriozității proiectului, în ciuda criticilor referitoare la fezabilitatea economică.
Criticile aduse au fost respinse, iar cei care au ridicat întrebări au fost acuzați că fac jocurile de la Moscova. Acest mecanism a permis derularea proiectului fără un control public real, în ciuda costurilor ridicate.
Nota informativă subliniază că „costul de producție și de construcție este mult mai mare decât la Cernavodă”, unde o investiție de 7 miliarde de dolari este în așteptare. Proiectul SMR la Doicești se bazează pe o tehnologie experimentală, fără precedente, iar anularea proiectului din Utah ar fi trebuit să ducă la reconsiderarea planurilor din România.
În concluzie, se evidențiază o evaluare morală problematică, o sifonare a fondurilor publice și o capcană tehnologică, în timp ce imunitatea politică permite continuarea acestui parteneriat precar. O investigație detaliată este considerată necesară pentru a clarifica mecanismele decizionale care au transformat Nuclearelectrica într-o sursă de finanțare pentru afaceri private.
