Dumitru Chisăliță: Exploatarea gazelor din Marea Neagră reprezintă o oportunitate istorică pentru România
Exploatarea gazelor din Marea Neagră oferă României o oportunitate istorică, însă adevărata valoare strategică nu rezidă în gazul extras, ci în modul în care veniturile rezultate vor fi utilizate.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, subliniază că România are șansa de a redeveni cel mai important producător de gaze din Uniunea Europeană după multe decenii. Beneficiile sunt clare: reducerea importurilor, consolidarea balanței comerciale, creșterea veniturilor bugetare și o competitivitate sporită pentru industrie.
El atrage atenția că utilizarea eficientă a veniturilor generate este esențială. Istoria arată că multe state bogate în resurse au rămas vulnerabile din cauza confuziei între bogăția naturală și dezvoltare. Prosperitatea nu este automată; depinde de instituții, investiții și capacitatea statului de a transforma avantajele naturale în beneficii economice și tehnologice.
Chisăliță afirmă că România nu trebuie doar să exploateze gazele, ci să transforme această oportunitate într-un program amplu de modernizare, care să includă dezvoltarea infrastructurii energetice, extinderea capacităților nucleare, investiții în energia regenerabilă, digitalizarea rețelelor și susținerea unei noi politici industriale.
„Dezbaterea publică rămâne însă captivă unor opoziții artificiale: gaz sau regenerabile, nuclear sau solar, stat sau piață, Bruxelles sau București. În realitate, marile sisteme energetice moderne funcționează prin complementaritate”, susține Chisăliță. Potrivit acestuia, independența energetică nu provine din alegerea unei singure tehnologii, ci din abilitatea de a combina inteligent toate resursele disponibile.
În plus, el subliniază importanța modului în care România abordează tranziția energetică. Aceasta este adesea văzută doar ca o obligație climatică impusă de Uniunea Europeană, dar reprezintă, de fapt, o competiție industrială globală. Miza este controlul tehnologiilor care vor defini economia viitorului, nu doar reducerea emisiilor.
Chisăliță avertizează că, dacă România se va limita la exportul materiei prime și la importul tehnologiilor necesare modernizării, avantajul competitiv va fi rapid consumat. Totuși, dacă veniturile generate vor sprijini dezvoltarea unei industrii naționale competitive, energia poate deveni motorul unei noi etape de industrializare.
Este crucial ca România să investească consistent în educație, universități tehnice, cercetare și inovare, pentru ca firmele românești să participe ca dezvoltatori de tehnologie la marile proiecte europene, nu doar ca simpli cumpărători. Chisăliță menționează că patriotismul economic trebuie reinterpretat: nu înseamnă protejarea artificială a companiilor ineficiente, ci investiții în educație și oportunități reale pentru tineri, astfel încât capitalul uman să nu fie pierdut.
Chisăliță afirmă că energia are și o dimensiune geopolitică esențială, România putând deveni un furnizor important de securitate energetică pentru regiunea Mării Negre și Europa. Interconectările cu Republica Moldova demonstrează că infrastructura energetică poate fi un instrument de politică externă.
România are potențialul de a contribui la consolidarea independenței energetice a Republicii Moldova, integrarea Balcanilor și reconstrucția infrastructurii energetice a Ucrainei. În aceste circumstanțe, energia devine un instrument de influență strategică. Chisăliță subliniază că apartenența la Uniunea Europeană nu limitează ambițiile României, ci le amplifică, oferind instrumente pe care România nu le-ar putea construi singură.
El concluzionează că România se află într-un moment istoric rar, având resurse naturale importante, o poziție geografică strategică și acces la finanțare europeană, într-o perioadă în care securitatea energetică redefinește echilibrul de putere al continentului. Ceea ce lipsește sunt lideri cu viziune, capabili să transforme aceste avantaje într-un proiect național coerent, care să concilieze patriotismul cu integrarea europeană și modernizarea.
