Dosarul azilelor ilegale: Activitățile rețelei lui Pașca și veniturile persoanelor vulnerabile
Viorel Pașca așteaptă să afle dacă va fi arestat preventiv pentru următoarele 30 de zile, în dosarul azilelor din Bihor, iar noi detalii au ieșit la iveală din dosarul procurorilor DIICOT.
Surse judiciare au explicat că familia Pașca a început încă din anul 2006 să adăpostească persoane fără locuință și fără aparținători. În 17 ani, potrivit surselor citate, ar fi fost găzduite peste 3.300 de persoane cu dizabilități, vârstnici și persoane fără adăpost, puțin peste 1.000 dintre ei murind.
Aceste persoane erau trimise fără consimțământul lor de către reprezentanți ai primăriilor, DGASPC-urilor și spitalelor din toată țara, cu argumentul că nu ar fi avut capacitatea logistică să se ocupe de ele. Viorel Pașca ar fi acceptat să primească doar persoane fără aparținători și fără adăpost de pe urma cărora putea obține venituri, astfel: bunurile lor, în caz că existau, pensia normală sau pensia de handicap, dar și indemnizația de însoțitor sau ajutoare de înmormântare.
„L-am putea primi, dar pentru asta ne trebuie o anchetă socială, adică un referat de situație de la primărie în care să descrieți starea lui, adică omul e bolnav, nu are aparținători sau e abandonat (…) Stă în condiții improprii, n-are condiții de locuit, e amărât, necăjit, omu vrea să vină, chestiile astea să le scrieți”, este un fragment dintr-o interceptare a procurorilor, dintr-o discuție în care o reprezentantă a unui ONG i-a cerut lui Pașca să ia în grijă un om vulnerabil.
Se afirmă că, dacă de pe urma acestor persoane nu puteau fi încasați bani sub nicio formă, primirea acestora în gazdă ar fi fost refuzată sau, ulterior, aceste persoane ar fi fost returnate instituțiilor de unde proveneau.
Sursele judiciare subliniază că Viorel Pașca își desfășoară activitatea în mod ilegal și nu a făcut niciun demers în așa fel încât să creeze o firmă sau o asociație care să obțină acreditările necesare pentru a deveni furnizor privat de servicii sociale.
În cadrul anchetei, DIICOT a avut un investigator sub acoperire care a lucrat la centrul lui Viorel Pașca. Acesta a observat cum Viorel Pașca era cel care retrăgea banii din pensii și indemnizații de handicap sau alte surse de venit pe care persoanele aflate în grija lui le aveau. Investigatorul sub acoperire a mai subliniat că Pașca i-ar fi transmis să aibă grijă de persoanele cu handicap și cu pensii pentru că „de acolo vin banii”, potrivit acelorași surse. Procurorii au comunicat oficial că este vorba de 13 milioane de lei ce ar fi fost însușiți de gruparea Pașca din 2020 încoace.
Sursele judiciare au menționat că gruparea condusă de Pașca a instituit reguli care să asigure mai degrabă încasarea unor sume de bani de pe urma adăpostirii persoanelor vulnerabile. E important de menționat că a existat susținerea unor funcționari ai statului în toți acești pași: 1) Stabilirea domiciliului acestor persoane la locuințele lui Pașca – pentru primirea indemnizațiilor de la primărie sau primirea pensiilor în numerar; 2) Solicitarea anchetelor sociale; Există suspiciunea că anchetele sociale derulate de funcționari ai statului nu conțineau informații reale; Obținerea certificatelor de handicap și deschiderea conturilor bancare.
Ulterior, se efectuau demersuri pentru a obține certificatele de încadrare în grad de handicap – pentru obținerea indemnizațiilor date de stat în acest sens. Surse judiciare arată că există probe care să dovedească faptul că Viorel Pașca ar fi cerut ca fiecare persoană să fie încadrată gradul de handicap „grav cu asistent personal”, pentru a obține o sumă mai mare, chiar dacă în unele cazuri acest lucru nu era conform cu realitatea.
Deschiderea conturilor bancare și emiterea cardurilor aferente pentru persoanele vulnerabile, acestea fiind gestionate de membrii grupării. Procurorii au identificat situații în care banii erau retrași de pe aceste conturi, chiar după ce persoanele vulnerabile plecau de bună voie din centrele lui Pașca. Surse judiciare arată că persoanele care plecau obțineau până în 100 de lei.
Există un caz descris de sursele judiciare, al unei persoane care a vrut să plece din centru, iar Pașca i-ar fi cerut unui bărbat să îl transporte până la cel mai apropiat bancomat, să îi retragă toți banii din cont și să îi lase 100 de lei.
În plus, Viorel Pașca a inventat o „declarație de consimțământ”, potrivit acelorași surse, prin care persoanele vulnerabile ajunse în centrul lui arătau că sunt de acord ca bunurile personale și banii cuveniți (pensie sau indemnizații) să fie predate sau încasați de rețeaua lui Pașca. Aceste declarații erau semnate fără să se țină cont de afecțiunile psihice sau consimțământul persoanelor vulnerabile.
Surse judiciare subliniază în acest sens un exemplu în care un bătrân adăpostit la Pașca a refuzat să ofere PIN-ul cardului și i s-a adus în atenție că pensia lui trebuie încasată de Viorel Pașca. Celor care refuzau li se invoca faptul că au semnat acea declarație.
Se încerca identificarea și altor surse de venit pe care le puteau avea persoanele vulnerabile, cum ar fi ajutor pentru combustibil, ajutor de înmormântare. În acest sens, procurorii au interceptat discuții din care reiese că familia lui Pașca își alimenta mașinile cu combustibil de pe cardurile persoanelor vulnerabile. Într-una din zile, membrii familiei Pașca vorbeau despre alimentare cu 1.000 de litri.
„Dacă ne-o dat mami ăsta (n.r. cardul unei persoane adăpostite) putem mere săptămâna viitoare, că noi tot am vrut să merem să vizităm ceva pân țară, dar no, până ce…s-a adună amu, că până faci două plinuri, până niște cazare…”, este un alt fragment din interceptările dintre membrii familiei Pașca, în timp ce vorbeau despre alimentarea cu benzină din banii persoanelor vulnerabile.
În cazul înmormântărilor, surse judiciare au explicat că Viorel Pașca a inventat un alt formular, prin care persoanele vulnerabile arătau că își doresc să fie înmormântate de acesta. Investigatorul sub acoperire al DIICOT a observat o chitanță de 9.000 de lei, din care 700 de lei era contravaloarea sicriului. Însă surse judiciare arată că banii obținuți din aceste ajutoare nu erau folosiți cu scopul pentru care au fost acordați de stat.
„Știu din discuțiile cu (…) că sicriele achiziționate nu erau neapărat utilizate pentru persoana respectivă, cât erau păstrate și utilizate la nevoie, când persoana deceda la spital și trebuia preluată de acolo cu sicriul. Restul erau înmormântați în niște scânduri de lemn, bătute cu cuie, în formă de sicriu. Nu știu dacă
