De ce Putin se teme de un mic partid de opoziție din Rusia
Înainte de alegerile parlamentare din Rusia, partidul Iabloko, considerat singurul partid de opoziție, a fost exclus din cursă, iar unul dintre cei mai importanți membri ai săi a fost condamnat la închisoare pentru răspândirea de „informații false” despre armata rusă. Un alt politician anti-război a fost nevoit să fugă din țară.
Acest nou val de represiune sugerează atât puterea totalitară a Kremlinului, cât și fragilitatea acesteia. Ar putea această situație să genereze o nouă generație de activiști anti-război, inspirați de protestele a sute de ruși care au ieșit în stradă împotriva excluderii Iabloko?
Iabloko a fost întotdeauna perceput ca un partid de mijloc în rândul opoziției anti-Putin, nefiind atât de cooperant precum „opoziția din sistem” (Rusia Justă, Partidul Liberal Democrat și comuniștii), dar suficient de inofensiv pentru a fi tolerat, atâta timp cât nu depășește anumite limite, conform The Bulwark.
Maxim Kaț, blogger și activist, a acuzat partidul de „auto-castrare” acum cinci ani, menționând o postare din 2019, în care Iabloko descuraja rușii să participe la protestele pașnice.
Mai demult, activiștii de opoziție disprețuiau partidul Iabloko, considerându-l tolerat de Putin pentru a fi folosit împotriva forțelor de opoziție adevărate. Grigori Iavlinski, unul dintre fondatorii partidului și singurul lider rămas activ, are legături cu Putin.
În 2015, Iabloko l-a dat în judecată pe Alexei Navalnîi pentru o postare în care acuza o filială a partidului de corupție. Iavlinski a șocat mulți când, în februarie 2021, l-a descris pe Navalnîi ca fiind un naționalist și populist cu tendințe autocratice.
Iabloko a fost singurul partid oficial din Rusia care s-a opus anexării Crimeei în 2014 și invaziei din Ucraina în 2022. În prezent, cel puțin cinci membri ai partidului sunt în închisoare, inclusiv Lev Shlosberg, condamnat la 11 ani și o lună pentru discreditarea armatei ruse și răspândirea de informații false.
În 2014, Shlosberg a fost atacat pe stradă în timp ce investiga moartea unor parașutiști ruși implicați în estul Ucrainei. Anul următor, el a publicat dovezi despre implicarea Rusiei în operațiunile separatiștilor din Ucraina.
Deși Comisia Electorală Centrală a Rusiei a aprobat inițial participarea Iabloko la alegeri, unii membri au fost excluși din motive absurde, cum ar fi postarea de „imagini extremiste”. Președintele partidului, Nikolai Rîbakov, a fost interzis din cauza unei imagini cu Navalnîi.
Iabloko a fost pe buletinul de vot cu candidați tineri și un slogan care promitea: „Pentru pace și libertate – pentru viață fără frică.”
Însă, apelul pentru pace a fost considerat extremist și neconstituțional de autoritățile ruse. Pe 10 august, Curtea Supremă a Rusiei a decis excluderea partidului de pe buletinul de vot, iar recursul a fost respins.
Motivul inițial pentru care Iabloko a fost lăsat să participe la alegeri rămâne neclar, având în vedere că partidul nu ar fi obținut suficiente voturi pentru a afecta guvernul actual. Chiar dacă Iabloko ar fi câștigat majoritatea, Kremlinul ar fi putut manipula rezultatele în favoarea partidului lui Putin.
Conform experților și activiștilor politici independenți, Iabloko a fost lăsat să participe pentru a demonstra cât de puțini ruși sunt, de fapt, împotriva războiului. Totuși, sprijinul pentru Iabloko a crescut semnificativ după anunțul participării.
Sondajele interne au arătat că aproximativ 10% din alegători intenționau să voteze pentru Iabloko, iar sprijinul pentru partidul Rusia Unită a atins un nou record negativ, de 32%. Aproape două treimi dintre ruși susțin negocierile de pace, iar un sfert dintre ei ar accepta concesii din partea Rusiei pentru a încheia conflictul.
Dmitri Gudkov, un fost deputat rus, a afirmat că „nu există alegeri în Rusia – este o mascaradă, casa câștigă mereu”. El a adăugat că o campanie legală anti-război ar fi atras multă atenție.
Decizia autorităților de a permite inițial Iabloko să candideze, urmată de excluderea rapidă, este considerată o „rușine uriașă în două acte” și un semn al disfuncționalității regimului de la Kremlin. Aceasta sugerează un conflict crescut între facțiunile din guvern.
Unii comentatori consideră că Putin este singurul responsabil pentru deciziile importante, iar disidenții din exil văd acest incident ca un semn al slăbiciunii regimului. Maxim Kaț a subliniat: „de la ‘Kiev în trei zile’ la speriați de Iabloko.”
