Creșterea insolvențelor la companiile mari și obligațiile administratorilor și acționarilor
Numărul tot mai mare de insolvențe în rândul companiilor mari subliniază riscurile juridice pentru administratorii, directorii și acționarii acestora.
Deși insolvența nu implică automat responsabilitatea personală a conducătorilor, în anumite circumstanțe aceștia pot fi obligați să suporte o parte sau întregul pasiv al societății dacă se dovedește că au contribuit la crearea sau agravarea dificultăților financiare, a explicat avocatul Radu Cătălin Pavel pentru Digi24.ro.
Primul trimestru al anului 2026 aduce o schimbare semnificativă în economia românească. Dificultățile financiare nu afectează în principal companiile mici, ci se îndreaptă din ce în ce mai mult către firmele mari. Potrivit unei analize realizate de CITR, în primele trei luni ale anului, 19 companii cu active de peste 4 milioane de euro fiecare au intrat în insolvență, comparativ cu doar două în aceeași perioadă a anului precedent.
Cele 19 companii concentrează active imobilizate de aproximativ 187 milioane de euro și datorii totale de peste 448 milioane de euro, afectând direct 884 de angajați. În total, 66 de companii cu active de peste un milion de euro au intrat în insolvență în T1 2026, comparativ cu 25 în aceeași perioadă din 2025, ceea ce reprezintă o creștere de 164% într-un singur an.
„Vedem în primul trimestru din 2026 o mutare clară a presiunii economice către companiile cu greutate reală în economie. Nu mai observăm doar vulnerabilități punctuale la firmele mici. Presiunea economică a ajuns la companii cu masă critică – firme cu sute de angajați, zeci de milioane de euro în afaceri și ecosisteme extinse de furnizori și creditori. Când astfel de companii intră în dificultate, efectul nu mai este izolat, ci se propagă în economie”, a declarat Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO CITR.
În România, au fost deschise 1.829 de proceduri de insolvență în primul trimestru din 2026, înregistrându-se o creștere de 14,3% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.
Avocatul Radu Cătălin Pavel a subliniat că deschiderea procedurii de insolvență nu duce automat la răspunderea personală a administratorilor sau acționarilor. „În această perioadă economică dificilă, riscurile intrării în insolvență se extind și asupra persoanelor responsabile care au influențat deciziile de management. Legislația prevede modalități concrete de atragere a răspunderii celor care au contribuit efectiv la apariția sau agravarea stării de insolvență”, a declarat acesta.
Potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, există un mecanism special prin care judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al societății să fie suportat de persoanele care au contribuit culpabil la apariția insolvenței. Răspunderea nu se limitează la administratorii oficiali, ci se extinde și asupra membrilor organelor de administrare, conducere sau supraveghere, precum și asupra oricărei persoane care a exercitat în fapt controlul asupra deciziilor financiare sau operaționale ale debitorului.
„Această reglementare extinde sfera persoanelor susceptibile de răspundere dincolo de administratorii statutari, incluzând și persoanele care au exercitat o influență decisivă asupra activității societății”, a explicat avocatul.
Legea enumeră diverse fapte care pot duce la răspunderea personală, printre care folosirea bunurilor societății în interes personal, desfășurarea de activități comerciale în interes propriu sub acoperirea societății, continuarea activităților care conduc la încetarea plăților sau întocmirea unei contabilități fictive.
De asemenea, răspunderea poate fi atrasă în cazul deturnării sau ascunderii unei părți din activele companiei, majorării fictive a pasivului sau transferului de active către persoane afiliate pentru a le sustrage de la urmărirea creditorilor. Avocatul a menționat că legea conține și o clauză generală pentru sancționarea oricărei fapte intenționate care a contribuit la apariția sau agravarea stării de insolvență.
Un alt aspect important este regimul probator, care prevede că, în situația în care documentele contabile nu sunt predate administratorului judiciar, culpa și legătura de cauzalitate sunt prezumate de lege, iar nedepunerea culpabilă a situațiilor financiare poate conduce la prezumția că contabilitatea nu a fost ținută conform legii.
Acțiunea pentru atragerea răspunderii poate fi formulată de administratorul judiciar, lichidator sau de orice creditor interesat, iar cererea se judecă separat, într-un dosar asociat procedurii de insolvență. Dacă există mai multe persoane responsabile, răspunderea poate fi solidară, cu condiția ca starea de insolvență să fi apărut în perioada în care acestea au exercitat atribuțiile sau au deținut poziția din care au contribuit la dificultățile financiare.
Legislația nu sancționează automat orice administrator implicat într-o companie în insolvență. Răspunderea nu poate fi angajată împotriva celor care s-au opus actelor prejudiciabile și și-au consemnat opoziția corespunzător. De asemenea, administratorii care au acționat cu bună-credință în cadrul proceselor de restructurare sunt protejați de lege.
Consecințele unei hotărâri definitive de atragere a răspunderii sunt severe. Persoana vizată nu mai poate ocupa funcția de administrator timp de 10 ani și nu poate înființa societăți sau dobândi controlul asupra unei noi societăți timp de 5 ani. De asemenea, legea permite instituirea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor persoanelor urmărite încă din faza introducerii acțiunii.
Referitor la acționari, avocatul a menționat că simpla deținere de participații într-o societate aflată în insolvență nu atrage răspunderea pentru datoriile acesteia. Totuși, dacă un acționar a exercitat control asupra deciziilor financiare sau operaționale ale companiei, acesta poate fi subiect al acțiunii de atragere a răspunderii în aceleași condiții ca administratorii.
Pe fondul creșterii accelerate a insolvențelor și extinderii sferei persoanelor responsabile, specialiștii avertizează că riscul juridic pentru administratori, directori și persoanele care exercită control efectiv asupra societăților este considerabil mai mare decât pierderea investiției sau a funcției deținute. Radu Cătălin Pavel a subliniat că regimul instituit prin Legea nr. 85/2014 urmărește transferarea unei părți a consecințelor insolvenței asupra celor care, prin conduita lor culpabilă, au contribuit la apariția sau agravarea stării de insolvență.
