Colonia România, în dispută între Germania și Franța; Nicușor se mută la Paris
România traversează cea mai complicată criză politică din ’90 încoace. Nu avem Guvern, negocierile se împotmolesc înainte să înceapă, iar așa-zișii lideri ai momentului rup ușa când vine vorba de asumarea responsabilității. Cu un Nicușor Dan dependent de ce-i transmite Parisul și un Ilie Bolojan complet controlat de axa Berlin-Viena, vizitele externe și jocurile de culise alimentează întrebările despre cine influențează, în realitate, deciziile de la București.
Observați cum atât președintele, cât și premierul nu au ușa deschisă la Casa Albă? Niciunul nu a luat drumul Americii, dar, în decurs de un an, s-au ploconit, deja, de câteva ori pe la porțile marilor capitale europene. Coincidență diplomatică sau semnal politic? Ambii își dispută, simbolic, conducerea României – un premier demis prin vot covârșitor în Parlament, dar care rămâne la butoane (?!), și un președinte prins într-un blocaj politic pe care el însuși l-a recunoscut de netrecut.
Bolojan a dus chitanțierul la Berlin. Când vine vorba de deplasări externe, amândoi nu au mai găsit bilete spre Washington. Ilie Bolojan a mers la Berlin, iar Nicușor Dan se duce, luni, 13 iulie, la Paris. De ce e important să menționăm ocolirea Americii? Pentru că România îi dă cu tifla Unchiului Sam în cel mai prost moment cu putință – când țara are nevoie, mai mult ca oricând, de o relație solidă cu singurul aliat capabil s-o apere cu adevărat în fața unei agresiuni ruse, cei doi lideri au setat GPS-ul pe alte coordonate.
Ilie Bolojan și miniștrii din Uniunea Secați România de tot ce mai are au semnat cu Rheinmetall cel mai mare contract extern din istoria companiei germane – 5,7 miliarde de euro, adică undeva la 35% din suma totală pe care am împrumutat-o prin programul SAFE. Tehnologia și, practic, controlul strategic al acestei industrii vor fi la Berlin, dar plata se face acum, deși produsele vin din 2028-2030 încolo. Istoria ne-a mai învățat lecția asta și în trecut: precedentul „Skoda”, din 1933, rămâne unul dintre marile scandaluri de corupție interbelice legate de înzestrarea armatei.
Ironia sorții vine chiar de la Berlin: guvernul german și-a anulat propriul program-mamut de fregate F126, în valoare de peste 18 miliarde de euro, din cauza costurilor scăpate de sub control. Anunțul a făcut ca acțiunile Rheinmetall să se prăbușească pe bursă cu peste 16% într-o singură zi, cea mai mare cădere din istoria companiei. Noroc că a venit Bolojan să salveze firma, împrumutând România în numele Germaniei.
Bătaie de joc pe față, după cum se plâng chiar ofițerii din MApN care au aruncat un ochi pe contracte și au văzut ce fac guvernanții clanului #Rezist: nemții își reduc, acasă, expunerea la riscul unor contracte supradimensionate, dar, în același timp, România semnează, la Berlin, o factură de miliarde pentru echipamente ce vor ajunge abia peste ani de zile.
Nicușor Dan și busola de la Paris. La rândul lui, președintele are un traseu la fel de sugestiv. Luni, 13 iulie, îi convoacă la Cotroceni pe liderii PSD, PNL, USR și UDMR. Oare a câta rundă de consultări este în ultimele două luni de blocaj guvernamental, de la demiterea Cabinetului Bolojan, pe 5 mai? AUR, partidul aflat acum pe primul loc în sondaje, rămâne, ca de fiecare dată, în afara discuției.
Cum se cheamă președintele care conduce țara împotriva voinței electoratului? Cum se numește statul care nu ține cont de ce vrea poporul? Imediat după consultări, Nicușor Dan zboară spre Franța. Miza declarată ar fi una diplomatică – Ziua Națională a Republicii și reuniunea Coaliției de Voință pentru Ucraina (la Domul Invalizilor, nici că se putea o alegere mai bună!). Miza reală, spun sursele noastre, ar fi cu totul alta – o discuție directă cu Emmanuel Macron despre criza guvernamentală de acasă, în speranța că președintele României se va întoarce la București cu o foaie de parcurs.
Această imagine spune multe despre unde caută, de fapt, autoritate un șef de stat care nu reușește s-o găsească în propriul Parlament.
Strategii greșite. Dincolo de simbolism, rămâne o problemă de fond pe care atât Bolojan, cât și Nicușor refuză să o accepte. Macron și Merz sunt doi lideri „muribunzi”, dacă ne este permisă exprimarea. Adică, vor mai fi în „prime-time” doar pentru puțin timp. În Franța urmează alegeri peste câteva luni – Macron nu mai poate candida, iar Le Pen e dată ca mare favorită, chiar și „legată” de picior cu brățară electronică! În Germania, Merz e ca și plecat din fruntea Guvernului, ascensiunea AfD-ului naționalist putând fi stopată doar printr-o intervenție după scenariul aplicat în cazul lui Călin Georgescu.
Cu alte cuvinte, România își ancorează speranțele politice și miliardele de euro în doi lideri aflați ei înșiși pe teren minat. Un pariu prost, indiferent din ce unghi îl privești. Iar cât timp Bucureștiul face plecăciuni în fața Germaniei și a Franței, alte capitale din regiune joacă o carte câștigătoare. Dacă e să facem o comparație, relația Poloniei cu Administrația Trump rămâne un exemplu de aliniere clară și fără ambiguități a propriilor interese cu agenda Washingtonului.
În contextul actual, România a preferat să joace la mai multe capete… și va pierde vizibil, dar nu dintr-o dată, ci treptat, prin absența de la masa la care contează cu adevărat. O țară aflată la granița unui război activ nu-și permite luxul unei politici externe pe bâjbâite, cu premierul la Berlin, președintele la Paris și nimeni la Washington. Aici nu mai e vorba de simpatii culturale sau afinități diplomatice, e vorba de supraviețuire strategică. Ilie Bolojan și Nicușor Dan confundă turismul de miliarde cu politica externă.
