Animalele care se adaptează rapid pentru a supraviețui în mediul urban
Oamenii au devenit una dintre cele mai influente forțe evolutive ale Terrei. Pentru a supraviețui în orașe, printre construcții, poluare și zgomot, dar și pentru a face față schimbărilor climatice, braconajului și pescuitului, numeroase specii animale suferă adaptări comportamentale, fizice sau genetice într-un ritm extrem de rapid, uneori în doar câteva generații, relatează BBC.
În Puerto Rico, șopârlele anolis care trăiesc în medii urbane prezintă trăsături diferite față de cele din păduri. Aceste reptile au dezvoltat membre mai lungi și mai multe lamele pe degete, ceea ce le ajută să se cațere pe clădiri și să alerge pe suprafețe încinse. Se crede că aceste caracteristici s-au dezvoltat în doar câțiva ani.
Așadar, orașele au devenit un nou ecosistem, obligând multe animale să se adapteze pentru a supraviețui. Schimbările de comportament sau cele genetice se pot produce într-un interval foarte scurt, ca răspuns la modificările climatice sau activitățile umane.
Acțiunile oamenilor, de la utilizarea antibioticelor la răspândirea speciilor invazive, constituie unele dintre cele mai puternice forțe evolutive, determinând speciile sălbatice să-și accelereze dramatic ritmul de schimbare. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de „evoluție contemporană”.
„Unele animale din orașe reacționează bine”, afirmă Andrew Sih, care studiază evoluția comportamentului animalelor la Universitatea California din Davis. Această reacție poate include schimbări semnificative, cum ar fi recunoașterea unor prădători noi, găsirea de noi surse de hrană sau adăpost, adaptarea la zgomot și lumină excesivă, precum și evitarea toxinelor și agenților patogeni.
Un studiu a arătat că animalele capabile să se adapteze mediului urban beneficiază adesea de mai multă hrană și de mai puțini prădători, ceea ce poate conduce la o rată mai mare a nașterilor. Astfel, orașele, care par inițial medii ostile pentru fauna sălbatică, pot contribui, de fapt, la prosperitatea anumitor specii.
Vulpile roșcate din Marea Britanie sunt un exemplu bine documentat, având adesea rate de reproducere mai mari în orașe datorită disponibilității mai mari a hranei. În Statele Unite, ratonii urbani, supranumiți afectuos „urșii panda ai gunoaielor”, suferă chiar și modificări fizice. Un studiu recent a constatat că aceștia au început să prezinte primele semne ale domesticirii: boturi mai scurte și un comportament mai puțin agresiv în prezența oamenilor.
În Danemarca, iepurii de câmp urbani au început să pătrundă cu prudență în orașe. Aceste animale au dezvoltat o toleranță mai mare față de perturbările generate de oameni, ceea ce ar putea fi rezultatul unor modificări în expresia genelor sau al unui proces de selecție darwiniană, favorizând indivizii mai toleranți.
O cercetare publicată în 2025 a evidențiat că animalele din zone urbane, expuse la temperaturi mai ridicate și poluare intensă, au demonstrat o rezistență semnificativ mai mare la condiții stresante decât cele din habitate protejate.
Capacitatea de a-și modifica comportamentul în funcție de schimbările din mediu poate fi esențială, a constatat Sih. În cazul multor specii, această flexibilitate comportamentală este primul pas către schimbări genetice ulterioare. „Primul pas este să reacționeze bine din punct de vedere comportamental”, explică Sih. „Dacă fac acest lucru suficient de bine, supraviețuiesc și au șansa să evolueze și genetic pentru a se adapta mai bine.”
În Illinois, tatuul a fost observat din ce în ce mai frecvent în apropierea drumurilor principale. Cercetătorii au concluzionat că drumurile ar putea ajuta aceste animale să-și regleze temperatura corporală, având în vedere că asfaltul absoarbe căldura și o menține. Acest tip de adaptare comportamentală ar putea oferi tatuului timpul necesar pentru a evolua ca răspuns la prezența căilor rutiere.
Pe de altă parte, nu toate modificările comportamentale afectează evoluția unei specii. În orașe, păsările își adaptează cântecul pentru a putea fi auzite peste zgomotul traficului. Multe studii au arătat că păsările își schimbă frecvența, volumul și timpul cântecului în funcție de nivelul de zgomot din mediu.
Un exemplu este junco cu ochi negri. Zgomotul, prezența oamenilor, lipsa hranei și competiția pentru locuri de cuibărit transformă orașele într-un habitat provocator pentru această pasăre. În anii 1980, un grup de păsări junco s-a stabilit permanent în campusul Universității California din San Diego, permițând cercetătorilor să documenteze schimbările rapide prin care au trecut.
Specialiștii au observat că aceste păsări au devenit mai puțin agresive, dezvoltând mai puține pene albe pe coadă, o trăsătură folosită în comportamentele agresive. De asemenea, au început să se reproducă mai devreme, producând de două ori mai mulți pui și modificându-și tiparul de migrație.
O altă populație urbană de junco, stabilită la Universitatea California din Los Angeles, a arătat că perechile își construiau cuiburile în copaci și pe clădiri, în loc de a cuibări pe sol, așa cum fac în mod obișnuit.
Pe lângă comportament, și trăsăturile fizice ale păsărilor junco s-au schimbat. Cercetătorii au observat că exemplarele urbane au aripi mai mici, o adaptare considerată necesară pentru a zbura în orașe dense, în loc să parcurgă distanțe mari deasupra terenurilor deschise. În ultimii 50 de ani, America de Nord a pierdut 168 de milioane de astfel de păsări, iar capacitatea lor de adaptare rapidă ar putea fi crucială pentru viitorul speciei.
În plus, animalele nu se adaptează doar în mediul urban, ci suferă și schimbări fiziologice pentru a supraviețui alături de oameni. De exemplu, în anumite regiuni, numărul elefanților care se nasc fără colți a crescut. Braconierii preferă să ucidă exemplarele cu colți, iar cele fără colți au șanse mai mari de supraviețuire și transmit această trăsătură genetică.
De asemenea, unii pești devin mai mici, deoarece capturarea exemplarelor mari elimină aceste trăsături din fondul genetic, favorizând supraviețuirea celor mici. Dimensiunea redusă, care ar putea reprezenta un dezavantaj în fața prădătorilor naturali, devine un avantaj în fața amenințării umane.
Peștii killifish din Atlantic evoluează rapid pentru a deveni rezistenți la toxine și substanțe chimice industriale, prin modificări genetice care influențează procesele biochimice de reacție la aceste substanțe.
Regnul animal se transformă rapid pentru a ține pasul cu o planetă care se schimbă într-un ritm accelerat. Însă, ce se întâmplă cu animalele care nu reușesc să se adapteze suficient de rapid? „Alte animale –
