Însoțitorii de bord și piloții, expuși riscurilor de cancer din cauza radiațiilor
Radiațiile cosmice provin din spațiu. Doar o cantitate mică ajunge la suprafața Pământului, însă expunerea este mai mare în cazul persoanelor care zboară la altitudini ridicate. Existau deja dovezi limitate, provenite din studii de mai mică amploare, care sugerau că această expunere duce la rate mai mari de deces prin cancer în rândul persoanelor care zboară frecvent – în special piloți și însoțitori de bord.
Noul studiu „aduce dovezi noi și importante în această problemă”, au scris doi experți australieni în domeniul radiațiilor, care nu au participat la cercetare, într-un comentariu însoțitor. „Membrii echipajelor de zbor reprezintă un grup profesional unic, expus unei serii de agenți cancerigeni cunoscuți și probabili, inclusiv radiații ionizante cosmice (RIC) la altitudinea de croazieră, radiații UV-A care pătrund prin geamurile cabinei de pilotaj (în cazul piloților) și perturbarea ritmului circadian din cauza muncii în schimburi de noapte și a traversării repetate a fusurilor orare”, au scris autorii comentariului, Catherine Olsen și Ken Karipidis.
Cel mai recent studiu, publicat luni în revista JAMA Internal Medicine, a utilizat date naționale provenite din peste 12 milioane de certificate de deces care conțineau informații despre profesii. Autorii au analizat ratele de deces cauzate de cancere asociate expunerii la radiații, inclusiv leucemie, limfom, mielom multiplu și cancere de piele, de sân, tiroidian, de prostată și ale sistemului nervos central.
Cercetătorii au constatat că, dintre cele peste 500 de profesii analizate, însoțitorii de bord au înregistrat cel mai mare procent de decese cauzate de cancere asociate radiațiilor, fiind urmați de piloți. Pentru aceste două profesii, probabilitatea de deces a fost neobișnuit de ridicată pentru fiecare tip de cancer asociat radiațiilor. Niciunul dintre cele două grupuri nu a prezentat rate de deces mai mari decât cele normale în cazul cancerelor care nu sunt legate de expunerea la radiații, au remarcat Olsen și Karipidis.
Acest fapt „susține ipoteza conform căreia expunerea profesională la radiații – și nu stilul de viață sau factorii socio-economici – stă la baza excesului observat”, au scris aceștia. În mod special, autorii comentariului au precizat că studiul contrazice ideea potrivit căreia riscul crescut de cancer de piele în rândul echipajelor de zbor ar proveni din escalele repetate în destinații de vacanță însorite. „Programele de zbor mai strânse, timpii de escală reduși și realitatea deloc glamour a curselor consecutive au eliminat, în mare parte, escalele lungi și însorite din imaginația colectivă”, au scris Olsen și Karipidis.
„Cu toate acestea, ratele de melanom și de cancer al keratinocitelor în rândul piloților rămân ridicate, ceea ce sugerează că habitaclul avionului – și nu marginea piscinei – ar putea fi mediul de expunere mai semnificativ”, au arătat ei. Cercetătorii au constatat că însoțitorii de bord aveau o probabilitate cu aproximativ 50% mai mare de a muri din cauza unui cancer asociat radiațiilor comparativ cu populația activă generală, în timp ce pentru piloți această probabilitate era cu aproximativ 36% mai mare.
În ceea ce privește riscul absolut, aproximativ 6,9% din decesele înregistrate în rândul însoțitorilor de bord au fost cauzate de aceste tipuri de cancer – adică aproximativ unul din 14 cazuri. În rândul piloților, procentul a fost de 6,7%, comparativ cu 5% în rândul populației active generale, a precizat autorul principal al studiului, dr. Vishal Patel de la Harvard Medical School.
Autorii au recunoscut existența unor limitări ale studiului. Aceștia nu cunosc nivelul exact de expunere la care a fost supus fiecare însoțitor de bord sau pilot, fie în timpul zborului, fie din alte surse. De asemenea, există posibilitatea ca profesiile să fi fost clasificate eronat pe unele certificate de deces. În comentariul asociat studiului se menționează că „separarea contribuției relative a multiplelor expuneri care se suprapun reprezintă principala provocare metodologică”, întrucât radiațiile cosmice, radiațiile UV-A și perturbarea ritmului circadian apar simultan.
Riscuri cunoscute și nivel scăzut de informare. De asemenea, cercetătorii nu au putut lua în calcul un alt factor de risc specific acestor profesii: riscul de cancer poate fi amplificat de perturbarea frecventă a ceasului biologic intern, fenomen cauzat de decalajul orar (jet lag), traversarea fusurilor orare și programele de lucru neregulate. Administrația Federală a Aviației (FAA) a recunoscut că echipajele de zbor sunt expuse la radiații ionizante, însă autoritățile federale nu stabilesc limite de doză și nici nu impun monitorizarea acestora, au subliniat autorii.
„Nu poți gestiona o expunere pe care ai decis să nu o măsori”, a declarat Patel într-un mesaj electronic. Sara Nelson, liderul unui sindicat care reprezintă 55.000 de însoțitori de bord, a afirmat că raportul confirmă necesitatea de a trata cu seriozitate problema expunerii la radiații, un aspect pe care sindicatul l-a semnalat de ani de zile.
„Riscul este cunoscut, însă membrii echipajelor nu sunt instruiți sau informați corespunzător. În plus, nimeni nu își asumă responsabilitatea”, a declarat Nelson, președinta Asociației Însoțitorilor de Bord (Association of Flight Attendants-CWA). Examinările anuale ale pielii ar putea fi indicate pentru toate persoanele care lucrează la bordul aeronavelor pe rute de mare altitudine, iar femeile care ocupă astfel de posturi ar putea lua în considerare efectuarea mamografiilor mai devreme sau mai frecvent, au scris Olsen și Karipidis. De asemenea, medicii care se ocupă de piloți și de personalul de bord ar trebui să manifeste o „vigilență sporită” în privința riscului de cancer atunci când evaluează acești pacienți.
