Românii ar renunța la mașini în condiții de prețuri mari ale carburantului
Reducerea traficului prin creșterea prețurilor la combustibili rămâne o soluție imperfectă și, în esență, regresivă dacă nu se fac investiții în transportul public, în infrastructura feroviară și în planificarea urbană.
Acestea sunt considerațiile lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), într-o analiză de specialitate publicată vineri. El subliniază că, deși teoretic, creșterea prețului carburantului poate ajusta comportamentul economic, în practică, situația din România evidențiază limitările acestei logici atunci când infrastructura, veniturile și structura socială trag în direcții diferite.
„Creșterea prețului carburantului este, în teorie, una dintre cele mai simple pârghii de ajustare a comportamentului economic. În practică, însă, cazul României arată cât de limitată este această logică atunci când infrastructura, veniturile și structura socială trag în direcții diferite. Creșterea prețului nu creează alternative. Ea doar forțează comportamente de adaptare într-un sistem în care opțiunile sunt deja constrânse”, a declarat Chisăliță.
El a adăugat că, fără investiții în transport public, infrastructură feroviară și planificare urbană, reducerea traficului prin preț rămâne o soluție imperfectă și, în esență, regresivă și afectează disproporționat segmentele cu venituri mici, fără a elimina nevoia de mobilitate. În acest context, întrebarea „la ce preț renunță românii la mașină?” are un răspuns incomplet dacă este privită doar prin prisma pieței.
Datele indică un interval critic între 10 și 12 lei pe litru, unde comportamentul începe să se schimbe accelerat. În scenariul de 15 lei pe litru, răspunsul este simplu: vor folosi mașina mult mai mulți decât și-ar permite, dar nu suficienți cât să nu mai depindă de ea. „Românii nu abandonează mașinile. Românii, cel mult, le folosesc mai puțin”, a explicat el.
Chisăliță a menționat că piața autoturismelor din România nu este omogenă, parcul auto național însumând circa opt milioane de unități, dintre care 60% sunt zilnic pe șosele (4,8 milioane). Aproximativ jumătate dintre utilizatori consideră că mașina este indispensabilă, în special în zonele slab conectate.
Există și un segment marginal, mai flexibil, care susține ajustarea inițială și care, la un anumit prag de preț, iese rapid din piață. La 13-14 lei pe litru, efectele ar deveni sistemice, consumul zilnic ar putea scădea cu peste un milion de litri, iar traficul ar pierde peste un milion de autoturisme active zilnic. La 15 lei pe litru, costul devine incompatibil cu utilizarea zilnică pentru o parte semnificativă a populației.
Estimările sugerează că, la acest preț, ar putea dispărea până la 1,5 milioane de autoturisme din trafic într-o zi obișnuită, cu o reducere a consumului de peste 1,5 milioane de litri pe zi. „Nu este doar o ajustare – este o comprimare a mobilității. Și totuși, chiar și la acest nivel, sistemul nu se oprește”, a precizat Chisăliță.
La nivel strict de consum, datele indică faptul că aproximativ opt milioane de vehicule, dintre care aproape 4,8 milioane active zilnic, generează peste 130 de milioane de kilometri parcurși și un consum de circa 10 milioane de litri de carburant pe zi, deci „o piață mare, dar mai ales rigidă”.
Modelele de elasticitate sugerează că, la creșteri moderate de preț, reacția este limitată. La 10 lei pe litru, impactul estimat a însemnat o reducere de aproximativ 400.000 de litri pe zi și o scădere de peste 5 milioane de kilometri parcurși. Tradus în trafic, aceasta înseamnă câteva sute de mii de autoturisme mai puțin pe șosele – vizibil, dar departe de o schimbare structurală. Adevărata ruptură apare abia dincolo de acest nivel.
Între 11 și 12 lei pe litru, sistemul ar începe să intre într-o zonă de non-linearitate. Reducerea consumului nu mai este rezultatul unor optimizări marginale – drumuri combinate, deplasări amânate – ci al unei decizii mai dure, renunțarea la utilizarea zilnică. Estimările indică, la 12 lei pe litru, o scădere de peste 800.000 de litri pe zi și retragerea a 600.000 – 800.000 de autoturisme din utilizarea zilnică, reflectând astfel structura socială a consumatorilor.
