Nicușor Dan contestă la CCR obligativitatea consultului psihologic pentru copii, fără acord parental
Președintele Nicușor Dan a trimis, joi, Curții Constituționale o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Legea are ca obiect de reglementare intervenții asupra legii nr. 272/2004, ce vizează: (i) modificarea art. 84 alin. (4) și (5), prin care participarea copilului la consilierea psihologică devine obligatorie prin efectul legii, fără a mai fi condiționată de acordul parental; (ii) introducerea unei noi soluții legislative la art. 84 alin. (6), prin care se incriminează ca infracțiune nerespectarea de către părinți sau reprezentantul legal a obligațiilor prevăzute la alin. (3) sau alin. (4) și se asimilează nerespectarea alin. (4) cu infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești; (iii) modificarea integrală a art. 86, prin extinderea criteriilor de dispunere a plasamentului într-un serviciu de tip rezidențial specializat și instituirea obligației direcțiilor de asistență socială și protecția copilului de a înființa cel puțin un serviciu de tip rezidențial pentru copiii care au săvârșit fapte penale și nu răspund penal.
Președintele Nicușor Dan arată în sesizarea către CCR că, prin conținutul său normativ, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5), art. 23 alin. (1) și alin. (12), art. 26 alin. (1), art. 48, art. 49 alin. (1), art. 53 și art. 147 alin. (4) din Constituția României, republicată.
Șeful statului afirmă că legea criticată conține, în consecință, o contradicție internă ireconciliabilă, prin faptul că art. 84 alin. (3) obligă la consiliere psihologică exclusiv părinții, în timp ce norma de incriminare penală de la alin. (6) teza I extinde sancțiunea penală și asupra reprezentantului legal, fără modificarea prealabilă a normei de bază.
Tehnica legislativă corectă ar fi impus fie modificarea art. 84 alin. (3) prin extinderea expresă a obligației de consiliere și asupra celorlalți reprezentanți legali, alții decât părinții, fie limitarea normei de incriminare strict la părinți. Niciuna dintre soluții nu a fost adoptată, contradicția internă încălcând exigențele de claritate și coerență normativă impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, spune președintele.
De asemenea, articolul 84 alin. (4), modificat prin Art. I, pct. 1 din legea criticată, prevede că, la programele speciale de consiliere psihologică, va participa copilul, dacă instanța judecătorească nu prevede altfel.
„Reiese că, conduita impusă de lege este exclusiv în sarcina copilului, iar norma nu face nicio referire la părinți sau reprezentantul legal al copilului”, spune președintele.
Nicușor Dan mai arată că aliniatul sancționează penal părinții sau reprezentantul legal pentru nerespectarea acestei obligații ce revine copilului.
„Elementul material al infracțiunii – conduita omisivă imputată părinților/reprezentantului legal – nu este definit explicit în norma de incriminare, legiuitorul nu prevede expres că obligația părinților constă în aducerea copilului la programele de consiliere sau în îndeplinirea oricărei alte obligații de mijloace sau de rezultat. Această obligație se deduce implicit, prin inferență logică din coroborarea alin. (4) cu alin. (6), dar nu rezultă din textul legii în mod neechivoc”, se precizează în sesizarea către CCR.
Președintele mai prezintă în sesizare incriminarea unui minor care nu răspunde penal ca subiect activ – care aduce o incompatibilitate cu art. 23 alin. (12) din Constituție.
„Art. 84 alin. (4), în noua redactare, prevede obligația copilului de a participa la programele speciale de consiliere psihologică organizate de Direcția Generală de asistență socială și protecția copilului sau de alte instituții de specialitate publice sau private, dacă instanța nu dispune altfel, iar alin. (5) prevede că această măsură poate fi dispusă de instanță. Norma vizează, prin definiție, copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nu răspunde penal – ipoteză reglementată de Capitolul V al Legii nr. 272/2004. Or, un minor care nu răspunde penal nu poate constitui subiect activ al niciunei infracțiuni”, subliniază Nicușor Dan.
În sesizare se menționează că legea criticată modifică art. 84 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, eliminând condiția acordului părinților sau al altui reprezentant legal pentru participarea copilului la programele speciale de consiliere psihologică. În forma în vigoare, art. 84 alin. (4) prevede: „Copilul va participa la programele speciale de consiliere psihologică prevăzute la alin. (3), cu acordul părinților sau al altui reprezentant legal, dacă instanța judecătorească nu dispune altfel”.
În noua redactare adoptată prin legea criticată, referirea la acordul parental sau al altui reprezentant legal dispare, arată șeful statului.
În plus, se creează o anomalie juridică, în sensul că, la art. 84 alin. (1) sunt prevăzute măsurile care se vor lua pentru copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal de către comisia pentru protecția copilului: plasamentul sau supravegherea specializată.
Legea criticată nu prevede nicio evaluare a comportamentului familiei, nicio constatare că aceasta ar fi necorespunzătoare și nicio justificare individualizată: elimină acordul parental în mod structural și automat, pentru toți copiii vizați de norma de la art. 84 alin. (4), indiferent de circumstanțele concrete ale fiecărui caz, se mai arată în document.
Președintele afirmă că extinderea măsurii plasamentului rezidențial la orice faptă cu violență, indiferent de gravitatea ei concretă și fără a distinge după natura și intensitatea violenței, depășește cu mult scopul legitim al legii și nu poate fi considerată o măsură necesară și proporțională, cu atât mai mult cu cât ea privește copiii care nu răspund penal și față de care legiuitorul este obligat constituțional să reglementeze măsuri de protecție, nu de sancționare.
Băi, și eu cred că e un pic dubios să nu ceri acordul părinților pentru consulturi psihologice. 😅 Parcă am mai auzit asta cu „bine că ai venit” în alte contexte… Iar ne luăm țeapă!
Nu se schimbă nimic în țara asta! Tot timpul promisiuni, iar acum contestăm lucruri care ar trebui să fie normale. 😤 Suntem de râs, serios! Ce ziceți, nu avem nevoie de puțină responsabilitate?
Hai că poate iese ceva bun din toată povestea asta! 🙏 Eu încă sper că va fi mai bine pentru copii și părinți. Poate e timpul să discutăm deschis despre problemele astea!