10 milioane de euro din PNRR pentru un consorțiu belgiano-olandez, susține George Simion
Un nou paradox zguduie scena politică și economică din România: banii din PNRR, destinați teoretic redresării firmelor românești, ajung în buzunarele unor magneți financiari din Vest, în timp ce opoziția suveranistă condusă de George Simion s-a scufundat într-o tăcere totală.
Tăcerea lui Simion a fost cumpărată cu bani grei. În timp ce consorțiul european Aukera Energy defilează triumfător cu contractul proaspăt semnat pentru Faza 2 a mega-proiectului de baterii de stocare de la Gura Ialomiței, detaliile din spatele cortinei scot la iveală o rețea de interese transfrontaliere și controverse majore.
Miza proiectului este una uriașă: stocarea energiei, adică exact „aurul negru” al noii ere verzi, care controlează prețurile la facturile cetățenilor. Doar că, în loc ca această infrastructură critică să fie dezvoltată de statul român sau de antreprenori autohtoni, ea este predată la cheie unui grup de interese occidentale.
În spatele platformei Aukera se află un triunghi financiar extrem de puternic: Fondul Suveran al Belgiei (SFPIM) – statul belgian investește direct în pământ românesc; familia Wessels (Reggeborgh) – una dintre cele mai bogate dinastii din Olanda; Marcel van Poecke (AtlasInvest) – un veteran controversat al speculațiilor energetice internaționale.
Ironia supremă? Pentru faza inițială a acestui proiect strategic, Aukera Energy a securizat o subvenție de aproape 10 milioane de euro direct din fondurile PNRR ale României. În acest timp, firmele românești sunt blocate la coadă de ghiduri de finanțare imposibile și garanții bancare de neatins.
Numele olandezului Marcel van Poecke nu este străin de controverse. Fost executiv de top în gigantul american de private equity The Carlyle Group, van Poecke este cunoscut în piețele internaționale pentru tactici agresive de cumpărare și revânzare rapidă a licențelor strategice, inclusiv în perimetrele offshore din Marea.
Nici parcursul companiilor din grupul său în România nu a fost lipsit de scandaluri: scandalul cu ANRE, când Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a fost pe punctul de a suspenda autorizația de înființare pentru un parc eolian major dezvoltat de Aukera la Delești, din cauza unor nereguli grave.
Deși problemele au fost temporar stinse pentru a nu bloca finanțările internaționale, incidentul a demonstrat că presiunea pusă de aceste mega-fonduri pe instituțiile statului român este uriașă.
Marea întrebare care circulă acum în spațiul public vizează direct comportamentul liderului AUR: De ce tace George Simion în fața unui asemenea cedări de suveranitate? Liderul opoziției naționaliste, altfel extrem de vocal și gata să facă tărăboi pe holurile Parlamentului pentru orice temă populistă, manifestă o tăcere profund suspectă în acest dosar.
Deși se proclamă apărătorul absolut al avuției naționale, pe acest subiect critic Simion pare că a abandonat complet lupta: securitatea energetică, lăsată pe mâna străinilor. Într-un moment în care sistemul energetic național are nevoie disperată de independență, predarea capacităților de stocare către un consorțiu belgiano-olandez reprezintă o vulnerabilitate majoră.
Interesele românilor, uitate la vot: analiștii din mediul economic observă că, dincolo de retorica televizată despre „multinaționalele care ne fură”, când vine vorba de acțiuni concrete de blocare a ghidurilor discriminatorii din PNRR sau de protejare a companiilor autohtone în comisii, George Simion nu mai apără interesele românilor.
Zgomot de fond vs. pasivitate reală: această eschivă politică ridică semne de întrebare legitime: este vorba despre o neputință tehnică în fața unor scheme financiare complexe sau despre o capitulare totală în fața marilor băieți deștepți din energia europeană?
Banii pleacă, spectacolul rămâne. În timp ce sistemul energetic național devine dependent de bateriile controlate de un holding belgian și un miliardar olandez trecut prin scandaluri globale, clasa politică din România își continuă somnul de frumusețe. Capitalul românesc rămâne sufocat de birocrație, vesticii încasează subvențiile PNRR, iar marii apărători ai suveranității s-au trezit complet „adormiți în pantofi” în fața celei mai mari reconfigurări de forțe din energia românească.
