Cât timp va dura conflictul dintre SUA și Iran
Răspunsul nu se mai găsește în promisiunile unei victorii rapide în „câteva zile”, retorică utilizată inițial de Washington, ci în realitatea nopților consecutive de bombardamente și în capacitatea de rezistență a Teheranului.
Dinamica din această lună indică un conflict de uzură pe termen mediu și lung, ale cărui ramificații vor reconfigura geopolitica pentru următorii ani.
Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) tocmai a finalizat o nouă rundă de atacuri aeriene masive asupra teritoriului iranian. Bombele au lovit noduri strategice precum Bandar Abbas, Insula Qeshm, Sirik, Shiraz și Isfahan. Washingtonul își justifică acțiunile prin necesitatea de a degrada capacitățile militare iraniene care amenință transportul comercial din Strâmtoarea Ormuz, însă această campanie extinsă demonstrează eșecul tacticii de descurajare rapidă.
Prăbușirea acordului din iunie a fost declanșată de dorința Teheranului de a impune un control hegemonic asupra strâmtorii, cerând petrolierelor să urmeze rute preaprobate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) și încercând să colecteze taxe de tranzit. Refuzul comunității internaționale a dus la atacuri iraniene asupra unor nave comerciale între 6 și 7 iulie, oferind pretextul pentru reluarea ostilităților la scară largă.
Donald Trump a avertizat că Teheranul va plăti „de mai multe ori” pentru fiecare viață americană pierdută, delegând puteri extinse secretarului Apărării, Pete Hegseth, și șefului Statului Major, Daniel Caine.
Spre deosebire de conflictele anterioare din Golf (cum a fost invazia Irakului din 2003), Iranul nu mizează pe o armată convențională care poate fi distrusă într-o bătălie decisivă în câmp deschis, ci aplică o strategie descentralizată extrem de eficientă. Deși SUA bombardează radare și baze maritime, stocurile de rachete balistice și drone de atac ale Iranului sunt dispersate în silozuri subterane și în zone muntoase greu accesibile.
Ministrul de externe iranian, Abbas Araghchi, a declarat ferm că Iranul va pune capăt războiului doar atunci când va obține „avantajul pe câmpul de luptă”. Acest refuz ideologic și doctrinar de a capitula în fața puterii tehnologice americane transformă campania aeriană a SUA într-un efort de durată, fără garanția unui deznodământ clar.
Nici Washingtonul și nici Teheranul nu își permit să dea înapoi. Aproape 100 de soldați americani au fost răniți în ultimele două săptămâni, iar doi au fost uciși vineri în Iordania. Însă Trump nu poate retrage trupele fără a proiecta slăbiciune.
Evaluarea inițială conform căreia eliminarea conducerii de la Teheran va provoca prăbușirea regimului s-a dovedit a fi o eroare majoră. Statele Unite dețin suficiente muniții pentru o campanie prelungită. Ca atare, planificarea militară de la Pentagon are în vedere un orizont de timp extins, nu o rezolvare diplomatică rapidă.
Din perspectiva IRGC, continuarea loviturilor asupra bazelor americane și menținerea presiunii pe tranzitul petrolier în Strâmtoarea Ormuz reprezintă singurele pârghii pentru a forța SUA să părăsească regiunea.
