Critica lui Adrian Zuckerman asupra proiectului de la Doicești: un risc național
Adrian Zuckerman, fost ambasador al SUA și președinte al Alianței, organizație ce reunește foști ambasadori americani din România, critică sever deciziile Nuclearelectrica privind proiectele energetice.
Într-o opinie detaliată transmisă redacției Epoch Times, Zuckerman afirmă că Nuclearelectrica a gestionat ineficient proiectele nucleare din România, ceea ce poate constitui un risc de securitate națională, în special în contextul geopolitic complicat de azi.
El subliniază că, din motive „greu de înțeles”, Nuclearelectrica a întârziat, începând cu 2021, proiectul reactoarelor de la Cernavodă, care ar fi asigurat aproximativ 42% din consumul de energie electrică al țării, și s-a orientat în schimb către proiectul de la Doicești, deși nu are capacitatea de finanțare și resursele umane necesare pentru a dezvolta ambele proiecte simultan.
„Cea mai surprinzătoare parte a proiectului SMR este că are în prezent un cost estimat de 6 miliarde de dolari și, dacă va fi finalizat, va produce doar 450 MW. Aceasta este mai puțin decât centrala pe cărbune existentă anterior pe același amplasament, care producea 600 MW. În plus, costul de construcție pe megawatt pentru SMR este de aproximativ trei ori mai mare decât cel de la Cernavodă, iar costul de producție per megawatt este aproape dublu față de cel de la Cernavodă și posibil de trei sau patru ori mai mare decât energia produsă din surse regenerabile, hidro sau gaz”, opinează Zuckerman.
El continuă: „În contextul actual al unor condiții economice extrem de dificile și al costurilor ridicate ale energiei, este foarte frustrant să observăm cum guvernul României continuă să permită unor entități de stat prost administrate și opace să irosească activele țării. Nu este vorba doar despre miliardele de euro care sunt risipite sau deturnate, ci și despre pierderea altor miliarde care nu mai sunt realizate.”
Zuckerman menționează că din cele aproximativ 1.400 de entități de stat, puține sunt bine administrate și înregistrează profit. El aduce în discuție exemple precum Trans-Electrica, unde 80% din infrastructură este neactualizată, și Tarom și CFR, care au fost evidențiate ca eșecuri evidente. Totuși, Nuclearelectrica nu a fost analizată cu atenție.
„Nu este doar o problemă de profitabilitate, ci poate reprezenta și un risc de securitate națională. Este remarcabil că i s-a permis să gestioneze — sau să gestioneze defectuos — proiectele nucleare ale României timp de ani de zile.”
La sfârșitul anului 2020, Nuclearelectrica era pregătită să continue construcția a două noi reactoare nucleare la Cernavodă, Unitățile 3 și 4, și să reabiliteze Unitatea 1, cu planuri și calendare elaborate. Unitatea 1 urma să fie oprită un an și repusă în funcțiune până în 2026, iar Unitățile 3 și 4 urmau să fie finalizate până în 2028/2029, cu un cost total estimat între 8 și 9 miliarde de dolari.
Fiecare reactor de la Cernavodă ar fi furnizat puțin peste 700 MW, pentru un total de peste 2.800 MW, reprezentând aproximativ 42% din consumul de energie electrică al României. Acest lucru nu s-a întâmplat. Din motive greu de înțeles, începând cu 2021, au apărut modificări continue ale proiectului, contractorii au plecat din lipsă de plată, iar proiectul a stagnat.
Nuclearelectrica a început să se orienteze către un proiect de reactor modular mic (SMR) la Doicești, deși avertizările referitoare la lipsa capacității de finanțare și resurselor umane pentru dezvoltarea simultană a proiectelor au fost repetate. Proiectul SMR are un cost estimat de 6 miliarde de dolari și, dacă va fi finalizat, va produce doar 450 MW, ceea ce este mai puțin decât centrala pe cărbune existentă pe același amplasament, care producea 600 MW.
Costul de construcție pe megawatt pentru SMR este de aproximativ trei ori mai mare decât cel de la Cernavodă, iar costul de producție per megawatt este aproape dublu față de cel de la Cernavodă și posibil de trei sau patru ori mai mare decât energia produsă din surse regenerabile, hidro sau gaz. Singura modalitate de a comercializa această energie ar fi prin subvenționarea diferenței de către guvernul României.
În ciuda acestor aspecte, Nuclearelectrica a investit sute de milioane de dolari în proiectul de la Doicești. Parametrii de finanțare nu funcționează fără ajutor de stat, iar locația nu este optimă.
Proiectul SMR de la Doicești este considerat unul dintre cele mai avansate din Europa. După decizia finală de investiție din februarie 2026, proiectul a intrat oficial în faza de implementare. Totuși, realitatea este mai complexă: proiectul nu este pe deplin finanțabil, nu este pregătit pentru execuție și este posibil să nu fie amplasat optim.
În ciuda progresului, proiectul rămâne, în practică, într-o fază pre-execuție. Elementele esențiale — finanțarea, structura contractuală și alocarea riscurilor — nu sunt încă finalizate. Nu există un contract EPC complet executat și bancabil, iar rolurile participanților cheie sunt în continuă evoluție.
Finanțarea rămâne principala constrângere, iar proiectul depinde de sprijin extern, inclusiv din partea instituțiilor susținute de guvernul SUA, și nu a obținut încă un pachet complet de finanțare bancabil.
Din punct de vedere tehnic, proiectul este relativ solid: etapele de proiectare au fost finalizate, amplasamentul a fost validat conform standardelor internaționale, iar tehnologia NuScale este licențiată și pregătită pentru implementare. Totuși, pregătirea tehnică nu garantează viabilitatea comercială.
Modelul economic sugerează că SMR-urile necesită sprijin semnificativ, cu costuri estimate între 90–140 €/MWh, ceea ce face proiectul neviabil pe piața liberă, necesitând un mecanism CfD de aproximativ 100–130 €/MWh.
Atracția principală a Doicești este statutul său de sit brownfield, dar nu este optim din perspectiva cererii. Principalele centre de consum sunt în jurul Bucureștiului și în marile zone industriale, iar alternativele mai apropiate ar putea reduce costurile de transport și ar îmbunătăți integrarea în rețea.
Programul nuclear al României reflectă o problemă mai largă de execuție, iar proiectele Cernavodă Unitățile 3 și 4 au fost întârziate constant, iar reabilitarea Unității 1 se confruntă cu riscuri similare. Aceste situații indică o problemă structurală, caracterizată prin dependența de finanțări complexe și capacitate limitată de execuție.
SMR-urile sunt promovate ca o alternativă mai flexibilă, dar riscurile persistă dacă problemele structurale nu sunt abordate. Există și riscuri reputaționale legate de transparență, utilizarea fondurilor publice și guvernanța proiectului.
Proiectul Doicești este inovator, dar fragil, iar succesul său depinde de rezolvarea problemelor de finanțare și de alegerea
