Explicația scumpirii carburanților în România, în ciuda ieftinirii petrolului, de către Dumitru Chisăliță
România devine un caz singular în Europa când prețurile carburanților cresc, deși petrolul se ieftinește, din cauza unor măsuri guvernamentale prezentate ca protecție pentru consumatori, afirmă Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Recent, Petrom a majorat prețurile carburanților cu 5 bani pe litru atât la benzină, cât și la motorină. Decizia pare greu de înțeles, având în vedere că, în perioada respectivă, cotația petrolului Brent nu oferea un argument evident pentru o scumpire, iar cursul de schimb nu exercita presiuni semnificative asupra costurilor de import.
Mulți consumatori s-au întrebat de ce cresc prețurile în condițiile în care principalii indicatori ai pieței nu justificau o astfel de mișcare. Răspunsul ar putea fi legat de o măsură guvernamentală care a fost prezentată ca un instrument de protecție a consumatorilor.
Chisăliță amintește că prin OUG nr. 19/2026, completată ulterior prin OUG nr. 24/2026, Guvernul a instituit o stare de criză pe piața carburanților, impunând plafonarea adaosului comercial la nivelul mediei anului 2025. Aceasta a fost prezentată ca un mecanism menit să reducă prețurile la pompă cu aproximativ 5-15 bani pe litru și să împiedice eventualele speculații într-o perioadă de volatilitate internațională.
Problema constă în faptul că economia funcționează adesea diferit de intențiile politice, avertizează Chisăliță. De obicei, când costul materiei prime scade, concurența ar trebui să conducă la scăderea prețurilor. Companiile care transferă mai rapid reducerea costurilor către consumatori câștigă cotă de piață, iar ceilalți sunt obligați să le urmeze.
Însă, plafonarea adaosului comercial poate schimba subtil regulile jocului. Când statul stabilește un adaos maxim permis, acesta poate deveni o referință de piață pentru operatorii economici. Orice marjă neutilizată este considerată profit pierdut, iar companiile listate la bursă au obligația de a maximiza profitul în limitele legii.
Chisăliță subliniază un paradox: „Dacă prețul petrolului crește, plafonul poate limita extinderea marjelor și poate proteja consumatorii. Dar dacă prețul petrolului scade, companiile nu sunt obligate să transfere integral această reducere către clientul final.” De fapt, ele pot menține prețurile ridicate pentru a conserva adaosul comercial permis.
Astfel, plafonul stabilit poate deveni un prag de referință. „Este un fenomen cunoscut în teoria economică și observat în numeroase piețe reglementate, efect de ‘focalizare’ a prețurilor în jurul plafonului”, menționează Chisăliță.
În România, acest efect poate fi amplificat de structura pieței carburanților, dominată de câțiva jucători mari cu comportamente comerciale previzibile. O limită administrativă poate avea efecte diferite față de cele întâlnite într-un sector concurențial puternic.
Chiar dacă nu există dovezi publice că majorarea de 5 bani de către OMV Petrom a fost determinată direct de plafonarea adaosului comercial, analiza sugerează că ipoteza este plauzibilă. Aceasta explică o situație dificil de justificat, adică creșterea prețurilor într-un context în care nici cotația petrolului, nici cursul valutar nu indicau o presiune imediată asupra costurilor.
Chisăliță subliniază că intervențiile statului în stabilirea prețurilor sunt adesea prezentate ca soluții simple pentru probleme complexe, dar ele generează efecte secundare, anticipate de experți, dar ignorate de decidenți. O măsură menită să limiteze profiturile excesive poate reduce, în realitate, presiunea concurențială, iar reglementările destinate să ieftinească produsele pot încetini procesul de ieftinire.
Astfel, Chisăliță conchide că succesul unei politici publice nu trebuie evaluat doar după intențiile sale, ci și după rezultatele practice. Dacă plafonarea adaosului comercial a contribuit, chiar și indirect, la menținerea unor prețuri mai ridicate decât cele care ar fi rezultat din concurența liberă, avem un exemplu al unei realități economice incomode: măsurile administrative pot aduce beneficii pe termen scurt, dar costurile ascunse sunt suportate de consumatorii pe care se dorește protejarea.
